zicand da
lasi impresia
ca victoria
e a mea
lasi ca
steaua-mi
sa naufragieze
in cupa
privirilor tale
lasi ca
pamantul
sa-si mute
domiciliul
in pantofii mei
lasi sa fiu
bolovanul
am dat jos poezia
de pe piedestal ca sa
ajunga la ea toti piticii
am trimis-o in proza strazii
ca sa-si stearga fiecare
pantofii in ea i-am smuls
inima ca luand exemplu
parintii si copii sa
ai plecat
lasand usa intredeschisa
sperand ca te voi urma
nu.n-am ramas locului
am escaladat muntele
cu usa intredeschisa in
pantecu-i de piatra
ba am sapat si un put
iar acum astept
o raza se rostogoleste
lovindu-se de zidul vidului
un vultur cu stropi de
lumina in cioc intarata amurgul
in camera ochiului tau
intra si ies indivizi
certati cu foamea si linistea
groapa
ma mistuie DA
aschia avortata
de sculptura
ma dispune NU
ridul crosetand
fata calaului
ma tulbura POATE
firul tors din
ceata cea mai fina
ma subjuga ORI
praful selenar
insufletind gunoaie
laleaua neagra
imi cere mana
un-doi trei-si...
corul copitelor
ne cununa
un-doi-trei-si...
esti prea grea
pentru mine
si prea usoara
pentru inima mea
un-doi-trei-si...
laleaua neagra
ma
se apleaca cerul
pana la ochii tai
sa citeasca
oracolul din ei
unul spune yin
altul spune yang
nedumerit plange azurul
nestiind ce sa faca
sa tune sa fulgere
sau sa iubeasca
goala si
galonata
dulce si
amara
dorita si
urata
focoasa si
rece
te asezi ca
o sageata
pe arcul
buzelor mele
lipindu-te ca
o randunea
de coarda mea
sa te slobod
nu pot
sa te
e ora cand limbile
scruteaza cerul cand
la umbra unei lacrimi
ingerii doneaza sange
isi smulg fulgii ca
sanii tai sa lase
dare pe ei cand
la umbra unei raze
necuratul ma gadila
iar eu rad
rupi tacerea
unitate nuda
adevar mut
gest invalid
inauntru inafara
normal in anormal
sunet acut ca
varful de pumnal
groaza ca
sursa de lumina
forma mulaj al
mortii perfecte
le treci toate
deschizi geamul
nelinistea te saruta
curentul te rapeste
te speli pe dinti
tusesti iti dregi glasul
textul tine loc
de sira spinarii
clabucii cu
amintiri de tanga
poarta cifrul
ca stropii
pribegea ceata prin mine
cand ai aruncat galbenul
care m-a nascut
din galbenii aruncati
ingerii isi iau zborul
strigand tradare!
ana lui manole sunt
prizonierul libertatii
scaldat de
briza plamanilor
sosit pe calea
aerului apei si taranei
rasaritul soarelui
ma depune
pe tarmul gandului
cu amprenta
buzelor tale in palma
te joci
cu puful inca visator
ca din
eu mi-am nascut parintii
am dat sens vietii lor
i-am facut sa viseze sa iubeasca
sa ma nasca
stiam ca iubirea e vesnica
ca ea le biruie pe toate
ca eu sunt fructul ei
ca ei sunt sursa
eu mi-am nascut parintii
am dat sens vietii lor
i-am facut sa viseze sa iubeasca
sa ma nasca
stiam ca iubirea e vesnica
ca ea le biruie pe toate
ca eu sunt fructul ei
ca ei sunt sursa
am venit
cu mainile goale
pline cu lumi inedite
am venit
sa-ti sadesc explozia
sangelui in frunze
sa-ti impletesc
infinitul in ramuri
ca fosnetul
pasilor sa te scalde
am venit
sa-ti mai
descojit de noapte
rasari cu unghiile
infipte in buzele mele
ca sa-ti colorezi cu ele
iubirea lasandu-ma
sa-mi strig durerea
de-a ma fi iubit
doar o singura data
te dezgrop
sa ma intrebi
ce fac
sa ma ademenesti
in refugiul tau
de intrebari
ai un fel unic
in a fi prada
in a picta
statuia libertatii
pe limba mea
in a te catara
pe turnul eiffel
sau
sabia verde
ne plimba pe taisul ei
imbracati cu
camasa curcubeului
largim limitele
in speranta ajungerii la manier
taiem lianele
cu miile de pumnale verzi
ce ne curg in sange
pierduti de
nu gorunul lui horia
nu maslinul lui platon
teiul lui eminescu te-a nascut
pentru ultima noapte de dragoste
si intaia noapte de razboi
ca sa dezgropi flacara din saliva
si strigatul din
autocarul goneste
fericiti cu samanta-n
golful palmelor
drumu-l topim in amintire
prezentu-l facem nemuritor
castigatori ai combinatiilor infinite
plutim in ce va sa vina
disperat o albina se