Gelu Ahtum

eu mi-am nascut parintii am dat sens vietii lor i-am facut sa viseze sa iubeasca sa ma nasca stiam ca iubirea e vesnica ca ea le biruie pe toate ca eu sunt fructul ei ca ei sunt sursa

se apleaca cerul pana la ochii tai sa citeasca oracolul din ei unul spune yin altul spune yang nedumerit plange azurul nestiind ce sa faca sa tune sa fulgere sau sa iubeasca

si a nins prin fereastra ultimului etaj umpland liftul cu era glaciara cu fulgii adunati din barbile somnolente de atata priveghi comprimand resortul pana la punctul mortii latente o noua fila

in fiecare zi ingropi si dezgropi o parte din tine mergand pe aceeasi strada a gandului ratacit dezgropi si inropi securea razboiului cu sangele tau picurand de pe ea lumea e tot mai stirba

nu-l cauta pe rapsodul a carui inima eclipseaza soarele a carui suflet imbujoreaza luna a carui privire face ca moartea sa nu se simta in apele sale a carui glas provoaca accese de

e ora cand limbile scruteaza cerul cand la umbra unei lacrimi ingerii doneaza sange isi smulg fulgii ca sanii tai sa lase dare pe ei cand la umbra unei raze necuratul ma gadila iar eu rad

fumul de tigara se plimba ca o tarfa printre mese e sorbita cu nesat pentru a fi apoi scuipata cu o flegma tusea isi tine discursul despre locul si conditia omului in lume zeul Beat se ridica

respir trotuarul care se tăvălește înaintea mea bocancii docți se mozolesc cu praful cosmic uitat aici de niște ochi albaștri statuia libertății își face de cap în mine trag în piept

ai plecat lasand usa intredeschisa sperand ca te voi urma nu.n-am ramas locului am escaladat muntele cu usa intredeschisa in pantecu-i de piatra ba am sapat si un put iar acum astept

de multe ori mă întreb de ce am deschis această carte în care totul curge prin mine de ce am citit din ea fără ca să citesc prefața de ce n-am încercat întâi să văd mâna care mi-a scris

l-am intrebat de fapt cine esti? sunt unda de soc a oxigenului rodul iubirii dintre soare si pamant sfidand legile gravitatiei ma hranesc cu culorile curcubeului pentru a lua forma

cu culoarea ierbii cosite in vene locuind culoarea lutului ars ca micuta mermaid stau pe stanca asteptand sa-mi creasca aripile zorile joaca culorile ruletei sub mine gura ta-mi peteste carnea

ma mistuie DA aschia avortata de sculptura ma dispune NU ridul crosetand fata calaului ma tulbura POATE firul tors din ceata cea mai fina ma subjuga ORI praful selenar insufletind gunoaie

ingerul noptii unge cu negru de fum fata zilei inlantuite stelele ma pun sa sar coarda coama unei comete extrage dintele efemer prin gaura cheii vantul isi acordeaza glasul cu

portocale suspendate raspandesc culori martiene caini hoinari se contopesc cu containerele dandu-si importanta vantul agita marea de clorofila fete cu luciri de eva si baieti cu asprimi de

descojit de noapte rasari cu unghiile infipte in buzele mele ca sa-ti colorezi cu ele iubirea lasandu-ma sa-mi strig durerea de-a ma fi iubit doar o singura data

la miez de noapte in albe rochii tesute din roua doliului hetaire incing hora sub maslinul lui platon din care negre si lucioase cad lacrimile lui socrate cel strivit de acropole apoi

o masca rade alta plange pe esafod semnul de circulatie isi admira muschii facand autopsia ghiocelului randunica arunca in aer morga surpriza isi contempla formele aidoma lui

in dimineata aceea ti-ai lasat armele sa viseze in rastel ca sa-mi umpli ochii cu roua sa-mi incarci buzele cu singuratatea lui robinson sa-mi asezi in palme fructele furate de la masa

soarele brodeaza spice ploaia lacrimi doua posibile destine a unei zile care se naste tabula rasa plus o doza de risc si o eprubeta

nu e nimeni golul ca unitate de masura ecoul ca hrana a fricii de adevar timpul topit pe trupul golului ancora aruncata in propria carne piedica in calea uitarii zambetul tau aprinde

fii ceea ce sunt sunt ceea ce esti esti ceea ce vei deveni ai fost ceea ce sunt si zbura in marul de peste drum

poem al soarelui chip scaldat de flori de cires adapost al cascadelor de iubire care ascunzi soarele si luna la san falfaitul aripilor in buze in carnea careia procreaza roca cea mai dura si in

am venit cu mainile goale pline cu lumi inedite am venit sa-ti sadesc explozia sangelui in frunze sa-ti impletesc infinitul in ramuri ca fosnetul pasilor sa te scalde am venit sa-ti mai