gd2wa
Verificat@gd2wa
pe \"iar\" nu-l văd bine la sfârșit, dunno why... e prea mic, cred.
bravo again, yet.
Pe textul:
„chestii esențiale" de Stefania Klein
Pe textul:
„Ioana Iosa – «L’Architecture des régimes totalitaires face à la démocratisation»" de Marina Nicolaev
Recomandat- nimic nu pierdem nimic nu adunăm pentru azi
- o absență într-un contur de cretă
- alergăm pe bulevardul în ceață
ca hoții de fructe
- vedem interdicția
o ungem lent pe felia de pâine mușcăm
topim totul sub limbă
- așa este realitatea noastră o copilă închisă
în dulap
să nu fie martor să nu vadă flăcările
prea mult aer în felul în care spui aici, e un poem puțin cam eteric (chiar și pt.) gustul meu, deși mi-a plăcut f mult.
Pe textul:
„ardem împreună cu zidul, cu lucrurile mici" de Ela Victoria Luca
f fain poem, incredibilă prozodia.
Pe textul:
„nu / antivirus" de noemi kronstadt
și simplu, auster - întocmai ca arhitectura lor.
(a nu se confunda cu expresivitatea lui Gaudi, care e o excepție - deși cel mai cunoscut etc.)
nush, cred că merge și \"vântul este sălbatic / ca sufletul catalan\"
Pe textul:
„barcelona" de Horia Mocanu
De îmbunătățitiată unde mi se pare că mai trebuie umblat:
- \"desenând pe geamurile aburite / cercuri / în care nu se ascunde / ci privește\" - aici aș face așa \"desenând pe geamurile aburite / cercuri / prin care privește\". mi se pare că ideea cu \"a se ascunde într-un cerc\" e prea complexă și merită dezvoltată, ceea ce tu nu faci - și nici nu e cazul în poemul ăsta.
- aș scoate și adresarea directă \"cum ai crede\". și aș lega altfel verusrile acelea \"dar nu în gol\" cu ce vine după...
- \"mingiile\" este un cuvânt care nu există, decât la copiii care n-au terminat încă școala primară. sau la cei care au terminat Politehnica & n-au pus mâna jamais pe o carte cu cuvinte etc.
- finalul nu e foarte expresiv. se înțelege ideea clar, însă nu e destul de expresiv prin comparație cu dezvoltarea de dinainte. eu cred că acolo mai poate fi lucrat.
cheers
Pe textul:
„Out of you" de Carmen Sorescu
e o zi importantă pentru tine, pentru mine & pentru noi toți. să ne bucurăm!
Anghel are dreptate cu comm-ul și, în general, el cam are dreptate cu comm-urile... doar o singură observație aș avea ref. la text. anume că (și din cauza acelor semne grafice) sensul scapă și poemul e ca și când te-ai uita la o imagine, global și fără să iei detaliile la analizat. poate așa s-a vrut, nu știu... dar, dacă-l iei la bani mărunți și-l despici, se ajunge la ce zice Anghel.
Pe textul:
„Out of the ordinary" de Carmen Sorescu
chiar sunt unele bucăți ca niște plecăciuni pt Gellu Naum, chiar și numele acela haralambie, lung și ciudat, cu iz arhaic-regional etc. etc. (deși, aș îndrăzni să forțez și să zic că se vede că sunt scrise de o femeie, deci poate Lygia...). anyway, nu știu dacă e bine sau rău, dar mie mi se pare f expresiv.
a presto, orvoar ;)
Pe textul:
„Haralambie strigând peste ape" de Dana Banu
(nu mi s-a părut că are legătură cu Bukowski; ăla scria mult mai sec - e faza aceea a marilor artiști care din câteva linii trasează un crochiu f expresiv etc. și e valabil cam în toate artele.)
Pe textul:
„Surprinderea" de Traian Rotărescu
- cel mai mult îmi plac parantezele, deci le-aș vedea mai ample - nu f. mult, ci doar atâta cât mai-mai să pierzi șirul ideilor din strofă... dar nu! fix când pare că-l pierzi, să revii puternic cu agnesa și altă poveste a ei. și tot așa...
- apoi, strofa cu bărbații care îi cântau serenade mi se pare clișeu și, oricum, nu e la fel de expersivă ca celelalte strofe. dacă ar fi poemul meu, eu aș șterge-o fără să-mi pară rău.
- aș scoate, cred, absolut de peste tot cuvântul \"cândva\" - e prea șăgalnic și, oricum, redundant atâta vreme cât în tot poemul se vede clar că e vb despre un timp trecut incert, cețos.
- finalul, cu paranteza aceea, e bestial. și \"pisi mic\" e superb. are dreptate Alice.
Pe textul:
„Agnesa" de Adela Setti
adică trenul, dunărea, chiar și porțile de fier, alături de notațiile acelea cu iz meteorologic / statistic etc. toate mi se par concepte suficient de puternice și parcă conțin în ele un anumit dramatism, pe care tu nu-l folosești (mai) deloc.
în schimb, tratezi ironic și cu un zâmbet relaxat (și cam superior) toată poezia acelei călătorii cu trenul, și o faci și mai facilă prin introducerea unor chestii gen \"literatură accesibilă\" - deși nici raftul denisei, nici bukowski și nici cărtărescu nu sunt, neapărat, chestii comerciale. dar sunt prea la îndemână, aș zice. iar faza cu sticla verde de sprite nu face decât să omoare, la fel, un cadru descriptiv frumos, minuțios și cu o anumită senzualitate parșivă, fetish-istă - care putea ieși mult mai bine.
mie-mi plăcea toată treaba asta cu trenul & restul de care-ți zisei, dar parcă nu respiră - sufocate fiind de prea multe repere din categoria cheap.
nu te supăra pe mine, dar e păcat de ce-ar putea să iasă.
Pe textul:
„Surprinderea" de Traian Rotărescu
mi s-a părut fain, ambii autori mi-au plăcut - cu o empatie clară pentru textele lui dan mihuț.
comentarii destul de pertinente, însă preponderent laudative. au vb felix nicolau, jeana morarescu, ștefania plopeanu, d-tru bădiță, mugur grosu, octavian soviany, mihail gălățanu. mie cel mai mult mi-a plăcut cum a comentat mugur grosu - f intuitiv & f inteligent.
atâta :) să mai scrie și altcineva.
Pe textul:
„Invitație la Cenaclu" de florin caragiu
dar pot fi primul cu comm-ul negativ. să-l clonez de la un alt text, eventual :P
am să te lovesc cu asta, însă http://www.youtube.com/watch?v=inNFJiSLDX4
(textul e slab, altfel... la fel și muzica TA)
Pe textul:
„Aștept comentarii negative" de Carmen Sorescu
(sau aberez?)
Pe textul:
„valuri buze sarea sărutului" de Yigru Zeltil
nu trebuie să-mi răspunzi, și - mai ales - să-mi detaliezi cum că este, totuși, acreditată etc. etc. :))
hai, orvoar!
Pe textul:
„Poem sincer" de vorniceanu ionut
cu tot respectul pentru religia fiecăruia, însă senzația este a ceva foarte foarte straniu, și în care eu - cel puțin - nu am ce căuta. și fără ca să fiu religios.
tot imaginarul & limbajul folosit, folosirea intensivă a virgulei ca într-un descântec ciclic care nu se mai termină, repetițiile mantrice ale ideii (cel putin bizare, dacă nu de-a dreptul bolnave) \"showroom de cruci\", apoi cam toate conceptele și spășeala / resemnnarea cu care sunt exprimate și, nu în ultimul rând, rima... absolut toate mă duc cu gândul la o slujbă de sectanți habotnici, mărunți, și agresivi tocmai prin încrâncenarea cu care refuză orice fel de adecvare la ceea ce se întâmplă azi, în jurul lor.
deci, dacă ăsta e efectul pe care ai vrut să-l trezești unui cititor, ești tare.
Pe textul:
„Show room de cruci" de Jianu Liviu-Florian
bravo, băieți
Pe textul:
„două săptămâni. șase evenimente. o galerie" de hose pablo
Recomandatvouă, care ați încercat să-l citiți, nu vi s-a făcut și vouă? sunt eu cel defect?
Pe textul:
„Show room de cruci" de Jianu Liviu-Florian
sunt atâtea clișee ieftine în text - garsoniera 69, viața ca o curvă roz, inima crăpată desenată pe geam etc. etc. după părerea mea, și nu numai - sunt sigur - toate astea pot fi folosite azi doar ironic și nu la kilogram (toate adunate într-același text), nicicum la modul serios.
iar rima... nu e decât cireașa de pe tot tortul ăsta kitch.
Pe textul:
„Am scris cu creionul negru de ochi" de Ștefania Pușcalãu
și nu, nu e vb de fantezii ieftine cu lesbiene & co, ci de ceva mișcător care să reușească să fie exprimat dincolo de convențiile - să zicem - de provincie moldavă.
are părți bune textul:
\"Te-am văzut, erai frumoasă, cu buze roșii mânjite de ruj ieftin, cu părul desprins nearanjat, lăsat pe spate, cu unghii roșii, inegale, cu tocuri înalte, mult prea înalte și incomode. Cu cămașa albă, neîncheiată corect, cu gulerul nearanjat, cu fusta aceea.. care mi-a sărit in ochi din prima clipă. Dezgustătoare fustă! Dar mi-e mi-ai plăcut așa\" - dar imediat după aceea strici totul cu descrierea unui dans magic & cosmic etc.
sau
\"A doua zi am realizat ca erai doar trup sfâșiat de plăcere, am realizat cât de mizerabilă puteai fi. Jalnică și rece. Ai plecat și nu ai lăsat în urmă decât roșeața buzelor pe așternuturile albe, parfumul tău și durerea. M-am dus în același local, nu te-ai mai întors. \" - dar metafora pumnalului din inimă, prea siropoasă etc, strică robustețea confuziei indusă până acolo.
Pe textul:
„Tu nu te mai intorci" de Ciuche Laura
