Am scris cu creionul negru de ochi

Ștefy, poemul ăsta nu e deloc al unui tânăr Emo - ar fi fost mult mai bun dacă era așa, la modul genuin - ci de oracol de liceu, nu te supăra că ți-o spun atât de abrupt...

sunt atâtea clișee ieftine în text - garsoniera 69, viața ca o curvă roz, inima crăpată desenată pe geam etc. etc. după părerea mea, și nu numai - sunt sigur - toate astea pot fi folosite azi doar ironic și nu la kilogram (toate adunate într-același text), nicicum la modul serios.

iar rima... nu e decât cireașa de pe tot tortul ăsta kitch.

D-le Constantin,

Intrucat nu stiu ce sa va spun, mai bine tac. Asta pentru a evita un raspuns cliseu:)

Stefania,
un pohem bun. ritm, atmosfera, limbaj etc. stapanesti verbul, cu unele, mici, inerente, stangacii.

n.b.
/ mă iubeam cu-n bărbat derbedeu. /fara derbedeu, cauta altceva
/ și, și-a pus tocuri /simplu, fara si
/ crăpată apoi, ca un geam. / nu ca un geam
/port nebunește negru / altceva cu negru
când rozul vieții minte, /far aceste doua versuri
și inima…, port inima plânsă.

cu prietenie,

pentru citire si pareri, de care voi tine cont :)

Stefy.