gd2wa

e un text care-și pierde f tare ritmul pe măsură ce avansezi în lectură & nu are muzicalitate, din păcate. iar folosirea doar sporadică a semnelor de punctuație pe o matrice compozițională & de text destul de austeră mi se pare o scăpare tehnică. și se simte destul de tare la lectură, pentru că gâtuiește și rupe și mai tare fluiditatea textului. eu cred că este, cumva, același tip de fenomen despre care vei citi în paragraful ce urmează. adică:

mi-a plăcut însă imaginea din sfârșitul primei strofe. în rest, ici-colo câte ceva mai reușit, căruia îndată i se dă la cap în versurile ce urmează.

(să știi că ți-am citit textul de 2 ori, din care a 2-a oară cu voce tare... :P )

îți respect părerile, chiar dacă - exact ca și tine cu ale mele - nu prea pot să fiu de acord cu ele. dar cred că e ok așa, nu e cu supărare. altfel, dacă am fi cu toții de acord cu orice, ne-am plictisi f. tare.

eu nu am porniri nici răuvoitoare, limitat nu mă consider și nu mi-a mai spus nimeni ever așa ceva, iar porniri totalitare... ferească sfântul. :) în plus, am o mare durere-n paișpe față de orice chestie fără miză, cam ca și asta de aici (am mai zis-o și cu alte okazii, u know very good.) de aceea, îți respect opinia și nu am să fac decât să adaug, sau să accentuez încă o dată ceea ce spusesem mai înainte: victor, a scrie la modul serios & pătruns de emoție artistică (deci altfel decât ironic sau critic \"destructiv\" - cum zici tu) despre un mare kitch e... kitch & e de rahat. știi și tu asta f bine, și nu mă poți contrazice. astea sunt limitările umane, etice, plm etc.

eu nu mă aventurez să scriu nimic și nici măcar să-mi dau cu părerea (prin comm-uri, gen... :) ), despre echipamente IT, sau despre creșterea struților, pentru că mă fac de - ghici? - același rahat de care vorbeam mai sus. nu mă pricep, de-aia.... în schimb, victor, trust me... am tone de educație artistică în spate, cu acte în regulă și alea-alea :)... și nu mă laud cu asta (ia-o doar ca pe un fapt real). de aceea, îți spun cu mâna pe inimă și ție și lui dan-alexandru și oricui nu știa asta by default: tot ce a pictat sabin bălașa e de un kitch înfiorător. e oana zăvoranu, victor, aia e... oana zăvoranu:)

nu e locul aici, nici audiența și nici nu am timp să explic mai multe de ce și cum, dar respectă ce îți zic și crede-mă, por favor.

după cum vezi, nimic despre totalitar sau despre promiscuitatea morală a unuia sau a altuia. am pus deoparte acest subiect, ca să nu mai generez discuții aberante. oricum - apropo - cred că am dezbătut cam mult un subiect de maxim 2 lei. motiv pt. care eu n-am să-mi mai pierd vremea în subsolul acestui text from now on. :)

cu bine,
Mihai

eu nu i-aș pune titlu și aș folosi titlul pe post de primul vers.

mi-a plăcut foarte mult partea cu sărbătoarea câmpenească din siropul de tuse. f inspirată trimiterea... [apropo de asta, recomand o scenă din filmul ratatouille :)) când în fața unui fel de mâncare destul de avangardist un critic culinar este dus cu gândul & simțurile în copilăria sa din sudul franței, când mânca ratatouille adevărat etc. în fine, sunt sigur că unii știți despre ce vb. :) ]

poate fiindcă nu descrii imaginarul în textul ăsta, de-aia mi-a plăcut destul de mult. e o altă trăire, chiar se simte viața din el.

și sunt de acord să se încheie poemul la \"chiar pot\". așa mi s-a părut și mie încă înainte să citesc comm-urile.

singura, faza aia cu tricoul cu lennon îmi sună cam obsolete, prea a la cărtărescu & a la generația lui, cu poemele alea în care ieșea el cu fosta nevastă la plimbare pe șos. ștefan cel mare îmbrăcați cu tricouri la fel etc. - nush de ce.

poate eu mi-aș fi luat un tricou cu portishead, sau ceva mai hibrid oricum... :P

nu vreau să forțez nota spunând că a vb. despre bălașa e ca și când ai vb. despre hitler. nu este (chiar) așa - deși acum ceva vreme se vorbea și despre hitler pe aici și eu am fost printre puținii care au atras atenția fix asupra lucrului la care te referi tu acum, aici: valoarea intrinsecă a acelui text (pamflet f. slab), dincolo de subiectul dement. între timp textul ăla a fost șters.

în cazul textului de față, lucrurile nu stau chiar așa grav - am mai spus-o și într-un alt comm mai sus & ai observat și tu asta.

dar, mă întreb și eu (retoric - vorba lui al. moga): sunt oare \"limitat\" și \"răuvoitor\" dacă pur și simplu nu pot să judec valoarea literară & să comentez pe text în cazul unui poem despre - să zicem - ceaușescu?

sau nu, nu despre el, ci despre unul din lucrurile bune & frumoase pe care le-a făcut (acceptând că \"geneza\" e ceva bun & frumos - deși dpdv artistic e un fel de manea ethno remixată de pavel coruț, cam ca tot ce a pictat maestrul bălașa).

deci - revenind - nu despre ceaușescu, ci despre una din operele sale - cum ar fi canalul dunăre-marea neagră...? când eu, și tu, și toți oamenii cu o inteligență & un minim bun-simț din țara asta știm că acel canal a fost făcut cu prețul libertății unor oameni. putem să discutăm despre valoarea literară a unui text despre canalul dunăre-marea neagră? și, forțând: dar despre holocaust? etc. etc. toate astea sunt operele unor oameni care puteau să picteze și Luna în dungi alb-negru, și tot nu ar fi contrabalansat cu jegul din sufletul lor.

deci, păstrând proporțiile, despre asta e vorba când scrii sau judeci orice operă a lui sabin bălașa: despre prețul care a fost plătit în spatele ei. dincolo de valoarea ei intrinsecă sau, și mai rău, de valoarea de catalog - într-o societate needucată & cu tradiție artistică de maxim 200 ani (și chiar și aia nesemnificativă la nivel european).

și, repet, poate că ai dreptate și poate că sunt limitat și răutăcios - cum spui - dar eu încă mai sunt la vârsta la care nu pot să disociez violul de orgasm, și să mă bucur doar de cel din urmă.

da, așa e, așa e... de-aia noi milităm acum pt. pace & fumăm (cam mult, uneori. nu?) în cinstea ei. dar noi știm că asta ne ajută să vedem toate lucrurile din jur foarte clar, într-o lumină epurată de orice particule parazitare. și să luptăm.

alexandru, nu pot să mai văd nimic de sabin bălașa, intru în crize gen ca atunci când intră iliescu în biserică... mie - dintre ăștia murali - îmi place banksy. poate scrii ceva de el. sau, dintre autohtoni, alexe popescu. poate scrii ceva și despre el. și ombladon a făcut la tonitza tot secția de \"murală\". doar că nu a aprofundat.

deci e prea tare :)

deci dacă așa scrii, deci îmi place cum scrii, I didn\'t know you / am să mai vin pe la tine

ia vezi tu, poate-ți răspunde și el recunoscător și cu ochii umezi, cu sincere mulțumiri etc. - ca Marinela... :)

și, ca o completare, să știi totuși că Elenele cele mai marfă de marfă îi ieșeau viitorului ministru al culturii - prof. Zamfir (zis \"Firu\") Dumitrescu - tot un fel de postmodernist manierist, dar nu de sorginte mitologic-autohtonă etc.

however, un poem despre sabin bălașa s-ar cuveni să fie scris de vadim, poate și de păunescu, sau chiar de cei care se-ntreceau mai deunăzi cu versificări la moartea lui grigore vieru. mie așa mi s-ar părea adecvat și coerent.

altfel, tot sabin bălașa - d-zeu să-l ierte, că am uitat să-mi încep supercomm-ul cu asta... - a mai fost și cel care a decorat mirific (citez de pe B1 TV) \"palatul de la Izvorani\" sau, alteori, \"conacul de la Izvorani\" al fam. columbeanu.

iar textul tău, așa cum e el cu bune cu rele, este oricum peste valoarea lucrărilor lui sabin bălașa. asta judecându-i valoarea după aproape toate criteriile, cu exceptia criteriului valorii de catalog. :P

e un poem preponderent frumos, aș scoate liniștit ultima stofă. e redundantă etc.

mi-a plăcut pareta cu fotografiile fetei moarte și chiar și panse-ul tău despre viitorul ca un miriapod. de-aia aș lăsa să fie ăla finalul.

e un poem senin & cosy, cam ca piesele alea scurte ale lui andrieș de pe vremuri (\"interioare\").

mi-a plăcut ideea transpirației & emoției din strofele 2 vs. 3

da, știu exact ce spui cu \"poemul începe să se îndepărteze de mine\".... știu bine și eu. dar cred că nu trebuie să-ți fie teamă de asta.

u know, e un pictor celebru & f. mișto - francis bacon - care uneori avea crize și își distrugea lucrările (chiar și unele f. bine primite în expoziții, publicate prin albume, monografii etc.) well, faza e că avea și momente în care regreta că le distrusese, când își cumpăra albume cu el însuși de la librărie doar ca să-și mai vadă anumite picturi, dar asta e altceva. :P

ideea e să scriem aici & să aflăm păreri, doar. să nu ne încrâncenăm etc. deci mă bucur că ți-am fost de folos.

mie îmi pare că acesta ar putea deveni un poem foarte bun dacă

1. ai mai renunța la unele versuri sau bucăți de versuri care par a fi în plus și rup ritmul
2. ai tăia versurile mai puțin previzibil, tocmai ca să accelerezi ritmul de care vb. la punctul 1. :D
3. ai lucra cu mijloacele poeticii expresioniste, asumându-ți dpdv tehnic câteva chestii etc. (nu detaliez aici...)
4. m-aș gândi mai bine la titlu, să nu sune a revista liceului

și, deși e ciudat & aiurea să fac asta - dar fiindcă mi-a plăcut textul tău - eu cred că ar putea fi așa:

\"eu sunt o mănușă în care
se uită copiii crezând că
se-adună morții acolo să stea la taclale - o jumătate de naștere
urlând
lumină pe care o vezi cu vârful degetelor

sunt oamenii transparenți pe care nu i-am
întâlnit niciodată
tăcerea lor rostogolită prin zile mărunte
indiferența
scâncetul urletul dorul de cuvintele limbii mele

sunt toate cuvintele pe care
le-am spus sau de care am rămas încă datoare
furiile tăcute sfâșiind oase de cretă - calmul
ca o frunză de nuc obligat să o mesteci
eu am forma timpului pierdut în ghețuri subpolare

sunt gândurile cu care ucid fluturi - resemnarea
zbătându-se la fiecare bătaie de inimă
neputința refuzul
oamenii la care țin și pe care-i alung câteodată cu pietre
toamnele în care nu scriu - prăbușiri tăcute
dungi mari fluide intense între dorințele mele
și-ale voastre - imaginea macilor arși
plutind pe ape vii ape moarte

cu mâinile la tâmple
eu
încerc să-nțeleg moartea din greșeală din milă - și toate astea
fără verbul a fi\"

....frumos & solemn ca o spunere antică, esp. the last part.

mi-a plăcut și jocul \"mare\" - \"maree\", o ironie cultă & reținută.

dpdv compozițional este... brici. :) e construită după toate regulile clasice.

dpdv tehnic sau postprocesare aș fi văzut mai puțin blurat totul, doar câteva grade mai puțin. dar aici e subiectiv.

fain scrii, te-am citit cu plăcere.

puteai să dezvolți mai mult imaginile din primele 2 versuri,înainte să o dai în confesiv.

îmi plac f tare cuvintele & asocierile lor. n-am înțeles nimic, însă, mai ales din ultimele 3 versuri... :D

dar e f frumos, mai ales partea cu dudele & bondarii are așa, o delicatețe aparte și un aer cald, și partea cu curcubeul desfășurat peste coaste (îmi pare ca și când ar fi o coastă - o culoare... e f frumos).

:) tzuk-ul era ca să înțelegi
să nu te superi
că sunt rău
& că te critic.

mi-am dat seama că e boală grea la tine asta cu metaforele :)) dar nu trebuie să schimbi nimic ce nu-ți survine în mod natural, asta e clar.

oricum, ca să nu mă înțelegi greșit, și ca fapt divers: cam din tot ce am citit pe site-ul ăsta, metaforele tale așa mai celeste, mai metalice, ușor distante (sau nu știu cum să le zic pt. a desemna ceva opus siropului grețos & invaziv) chiar îmi plac.

nu-mi place deloc partea minusculă de la final, cu celor ce au.. etc. și cu sendvișul. nu găsesc deloc benefică acea concluzie & revenirea la ideea de sendviș (fie el și cu dragoste).

în rest mie mi-a plăcut poemul, cu toate bălăriile din el, dar se vede că e scris sincer. și asta mi se pare cel mai important.

aș mai adăuga un singur lucru: mi-ar plăcea să citesc un poem despre relația ta cu d-zeu, dar un poem în care să nu te sprijini pe nicio referință externă (marlaux etc.) și să nu vb. despre accesorii (popi etc.). să fie, adică, un strigăt, pur... atunci, și numai atunci, nu doar că va fi un poem sincer, ci ai fi chiar tu. pe mine m-ar interesa să te văd desenat cât mai autentic, cu litere.

felicitări alice! & succes, să-ți iasă toate șnur, și complimente organizatorilor.

și mie mi-a plăcut acest text, cu precădere \"la capătul drumului redescoperi orașul / luminile sale tremurătoare gesturile oamenilor / ieșind din casele lor precum aburul din canale\".

îmi plac și repetițiile din strofa 3, dau mișcare & un dramatism benefic.

nu sunt sigur dacă, overall, construcția acestui poem solemn nu e prea... solemnă. dacă nu e ici-colo excesiv de metaforizată, în loc să fi folosit procedee mai simple, cu un pic de oralitate etc. - ca în versurile de care amintesc mai sus. (dar poate că aberez grațios, vorbind din persp. modului în care scriu eu.)

tzuk elian ;)