gd2wa

& concepte precum \"nenăscut\" au fost inventate și consumate complet de niște poeți nume mari înaintea noastră. pur și simplu aparțin lor și numai lor.

au un pedigree prea puternic ca să mai poată fi hibridizate de noi, azi.

nu esti, nu esti

dar asa mi se pare mie mai avangardist sa-ti spun

asa e, se numea \"avantajul vertebrelor\". eram printr-a 6-a sau a 7-a cand citeam textele alea, si nu intelegeam nimic. ma minunam de ce naum e considerat poet, mare poet etc.

yigru e fiica lui naum.

asa cum dan coman cf. lui nenea tzone e fiul lui naum.

textul asta de aici imi aduce aminte de un experiment care cred ca se numeste \"comentarii la viata cotidiana a pasarilor\" (sper sa nu gresesc...) si contine astfel de versuri_poem, raspandite printre fotografii din revistele de moda din anii \'20.

mi se pare f frumos ce faci, maestre yigru

pai, n-ai decat sa zambesti cat vrei.

noi vb doar de text aici, iar faptul ca tu zambesti si te proptesti ca un ied cu piciorusele, refuzand dialog / explicatii pe text & co. nu-l ajuta deloc. pe bietul text.

eu ti-am zis parerea mea. ai imbacsit totul cu sute de metafore. si absolut toate de o expresivitate indoielnica. nu e vorba ca trebuie sa scrii ca cineva sa-ti considere textele \"bune\"; fa-o pentru tine. vei vedea ca - strict in ceea ce te priveste - vei avea o satisfactie personala mai mare atunci cand vei scrie mai bine. atata tot...

:) hai, pa!

mai ai inca organe de trimis. pe alea cand i le trimiti?

pana acum ai trimis doar: 1. inima (era inevitabil... intr-un fel e normal ca ai inceput cu inima. asta face ca textul sa fie coerent si fidel propriului statement artistic.), 2. creierul, 3. plamanii, 4. ochii, 5. gura

deci, restul cand?! :D

ideea asta a unui vis, cu \"semne\", teofanii & hierofanii etc. mi se pare foarte comuna. un loc batatorit. adica ideea de vis din care tragi povetze mi se pare ridicola.

iar daca ar fi sa luam versurile unul cate unul, sau mai exact doua cate doua, cel putin in prima parte a textului o dai in bara rau de tot. cateva exemple de chestii care, dupa parerea mea subiectiva, nu merg DELOC in acest text:

- când luna răsare ca în romanele gotice

- iarba verde a adevărului

- stafii ipohondre cerșesc cu mâinile întinse / le arunc rumeguș de ispite

- mă dezbrac de cuvinte

- îmi port carnea / întocmai cum își duce un iisus drogat / crucea spre golgota nemuririi (aici te intreb eu: cum, anume? cum isi duce un iisus drogat crucea...? poti sa explici sau sa dai o definitie echivalenta a ceea ce spui, incercand sa o faci cat mai exact?)

- câmpia singurătății mele


deci toate astea de mai sus sunt niste versuri cu o expresivitate extrem de fortata si care nu fac decat rau vreunei eventuale intentii lirice pe care oi fi avut-o tu...

și por favor

(de-abia acum am văzut comm-urile de dinainte)

rog a nu se interpreta nimic tendențios în comm-ul meu... de altfel, rar citesc comm-urile unui text înainte de a comenta eu însumi textul. poate din cauză că mi-e să nu-mi pierd ideile etc.

mie unul mi-a plăcut prima strofă, și chiar și finalul celei de-a 2-a, deși e prea evident conceptul din spatele drumului dintre brazi etc. dar și zaharia stancu are astfel de poeme cu imagini simple și puternice din natură, menite să ilustreze trăiri la fel de simple și puternice din sufletele noastre. iar zaharia stancu este unul din scriitorii mei preferați. alături de marin preda. apoi vin eu, ca să închid triunghiul ținutului cuman numit simplu și puternic deliorman / teleorman.

iar în centrul acestui triunghi stă cătălin. popescu, da. tot din TR. :)

\"Am invitat odată poezia la o cafea\" - asta e cam comercială

mai ales cu \"și acum ea nu mai vrea să plece\"

eu așa cred, sincer

renunță la punctuația aia excesivă, la puncte-puncte etc. la tot. și poate și la majuscule

după părerea mea, textul acesta ar trebui scris cât mai minimalist, senin și delicat, pt. că are șanse să fie un text foarte frumos. și forța sa stă în această evocare delicată a lucrurilor mici & intense dintre 2 oameni. a micii lor povești. și textul trebuie să arate ca atare

ce te tot ps-ești pe aici, mai bine fii direct și luminează-ne. era un text bun sau ce?

că umorul ăsta al tău ți-l înțelegi doar tu și cei apropiați ție, dacă or fi vreunii, familia etc.

deci zi clar la ce text te referi...

și știu ce zici

dar dacă vei reciti mâine - de ex., când vei fi mai odihnit - comm-ul tău de mai sus vei vedea că are în el germenii unui poem. mai puternic decât în poemul pr-zis.

nu știu de ce, dar din 2-3 propoziții ai spus aici în comm ce n-ai spus în text.

gelu, și eu sunt cam obosit și să mă scuzi dacă nu sunt f coerent sau mai deraiez.

deci, primul comm ți-l scrisesm de la birou, iar al 2-lea l-am scris de acasă. pe drumul dinspre birou spre casă, pe bune, chiar m-am gândit la textul tău și dacă nu cumva m-am pripit judecând - poate - un pic simplist textul tău. sincer, uite, m-am gândit așa: \"mă, el de obicei scrie așa, ca o relatare a lucrurilor simple & aparent cunoscute de când lumea. atunci ce face diferența în poemele lui? păi e câteodată o codiță pe care o introduce. sau o glisare a acțiunii, sau faptul că nu spune totul. plus, întotdeauna, ca o mașteră deasupra lucrurilor, e aerul ăla din textele sale. deci n-ar fi postat textul dacă era slab. atunci de ce nu văd eu clue-ul?!\"

buuun... acuma, ce să zic, eu ți-am mai tot recitit textul, căutând clue-ul. l-am întors pe toate părțile, și la fel și părerea mea, care pendulează între a crede că e ok & suficient pentru a fi un poem reușit, respectiv că-i mai trebuie ceva, acolo. sau că, ceea ce este deja acolo, trebuie la un mom. dat spus altcumva.

și, deși am înțeles perfect tot ce zici cu zugrăvirea hamalilor din portul brăila ca-n tabloul lui octav băncilă (parcă...) - subiect absolut banal la vremea aceea, dar care astăzi ne încântă și ne dă prilej la tot felul de comentarii, când privim tabloul și oamenii aceia nu mai există, ca specie socială etc. - cred totuși că acestui text încă-i lipsește acea discretă subversiune, sau ce-o fi ea, care face diferența dintre un poem (naturalist) bun și un reportaj bun.

deci cam asta. vulva nu e suficientă - zic eu - iar descrierea aceea a muncitorilor, cel puțin pentru mine, este ceva ce știam deja. poate n-aș fi scris-o eu însumi exact așa, poate nu atât de izbutit, dar asta nu face diferența.

mă bucur că nu te superi când te critic. de altfel - ce prostii spun?! - ești un om înțelept și dacă n-aș fi știut asta nu m-aș fi băgat să-ți zic.

peste câțiva ani cei ce vor citi fazele astea vor crede că citesc literatură din țări exotice

gelu muncește și gelu tânăr vs. gelu bătrân sunt f frumoase

gelu, asta e o descriere foarte corectă, un reportaj.

îndrăznesc să-ți spun că știm deja că acești oameni lucrează în schimburi, poartă bască, basca e bleumarin, trec inevitabil pe la cârciumă după ce ies de la strung, au serviete (sau mape) de-alea inimitabile ferfeniță în care cară te-miri-ce (în general parizer - nu? - și pâine) etc. ah. și fumează. fără filtru (carpați, adică, sau mărășești, sau naționale). și da, au o tristețe anume în ochi, o obodire mai degrabă. care se accentuează sau dispare - depinde - după ce beau un păhărel, două...

doar un ignorant de dorobanți nu știe lucrurile astea.

deci...?

titlul e frumos, lasă-l așa cum e, chiar cu aerul ăla optzecist. pentru că și acțiunea e tot optzecistă (cel puțin în capul meu).

aș pune \"pe atunci\" în loc de \"atunci\", îmi pare că sună mai rotund, dar astea sunt mărunțișuri.

e un poem fain

doamne, chiar că nu ești normală la cap :))))) tu n-ai ce face?!

mai renunță la .... alea, că omoară textul :D




& sunt onorat, ce să mai zic?! :D

aaaah... ce tare! deci tu erai cu apusul ăla din tecuci :))) nu mai țineam minte numele & de-abia acum mi-am aus aminte.

ce zici că mi-ai dedicat?

ce chestie, tu chiar ești o persoană inteligentă - poate printre puținele - care nu se bășică la comm-urile mele mai flu-flu... poate, & are și cu ce, să citească printre rânduri. asta e fain.

nu îmi trebuie acele concepte, aruncă-le de tot. n-am ce să fac cu ele. am încercat și eu să scriu ceva cu ancore spre nichita la un mom. dat & imediat ce am postat textul (pe clubliterar, nu aici) mi l-au atacat vreo 2 și mi l-au făcut muci. și am înțeles și eu, atunci, ce și cum ref. la astfel de issues. și am ștes textul ăla. :D

seară bună & ne mai citim

e pe felie poemul, mi-a plăcut mult.

mi-a plăcut mai mult ca alte txte de-ale tal din ultima vreme. ăsta e mult mai sec și mai fluent, spune mai simplu ce spune & e mai impactant, gen.

tocmai am re re citit bukowski pe veceu - după ce am venit în casă acum 10 minute mort de oboseală făceam pe mine efectiv & eram cu capul făcut calendar de la corectura a vreo 90 proiecte de anul 2 care mai de care mai crtinuțe într-un sens bun (sau rău) începând de azi-dimineață fără pauză de prânz (am mâncat o pară tpată ziua, simt că mor...) doar 2 pauze mici de pipi & un telefon la maică-mea, gen - și acum când am deschis comp. & am citit textul ăsta al tău, alice, parcă e în continuarea textelor ăstuia, în sens (f.) bun, adică. are cursivitate, koi & alte alea. dar deja mă repet, cre că e de la oboseală

deci când folosești concepte de genul \"nenăscut\" sau \"neiubire\" ăla din subtitlu e ca și când ai folosi \"luceafăr blând\". sau \"joc secund\". sau \"mucigai\" etc.

sunt confiscate para simepre de alții mult mai deștepți, mai talentați și - f f important - mai iuți de mână decât noi. iar noi avem acces la ele în textele pe care le scriem doar într-un mod foarte special, în cheie postmodernă eventual și, oricum, cu foooarte mare greutate & iscusință. :) altfel, dacă ne construim un text cu astfel de chestii riscăm să-l bulim fix din cauza asta. cred că știi ce vreau să zic.

niciunul din marii poeți care au venit după nichita nu s-a încumetat la a folosi brand-uri consacrate în textele lor (poate cu excepția lui cărtărescu, care a făcut fix ce ți-am zis eu că se poate face, un fel de revival voit & adesea ironic, dar el a și știut cum se face ca să fie genuine & să-i pună în valoare textul etc.)