Mizil 2014

Loredana, unele spun că și construcția mea e desăvârșită :)))
Mulțumesc pentru stea.
Tot despre gusturi vorbind, eu cred că cea mai rafinată e ultima: nu mă iubesc pe mine, deci nu-i problemă să am aceleași sentimente față de aproapele. Cum ai fi tu, de exemplu :))
Spor în toate!

"La poante musai să insiști:
Eu am muncit pe deșelate
Că m-am gândit că-s petroliști
Și vor catrene rafinate."
(mă lași...)

te sfătuiesc așa, de-mbărbătare:
catrenele acestea afișate
să le trimiți la vreo vulcanizare
că ți-au ieșit nițel cam răsuflate.

Catrene-s deja promise:
Știind demult că-s meșter faur,
Le-au tot cerut că, paremi-se,
Își suflă jențile cu aur.

Ești foarte bine construit,
Deci Loredana cea divină
Te-ndeamnă, nu fi aiurit,
Iubește-o barem pe vecină!

Mai las-o naibii pe vecină,
Degeaba îmi întinzi capcana,
Că, dacă e așa divină,
O s-o iubesc pe Loredana!

Eu nu îți caut vreo pricină,
Dar cred - și-aicea, pe pământ,
Ca să iubești pe o divină,
Ar trebui să fii un sfânt.

Eu nu îți caut vreo pricină,
Dar cred - și-aicea, pe pământ,
Ca să iubești pe o divină,
Ar trebui să fii un sfânt.
ID
Nu-i sfânt și nici n-o să devină,
E de părere lumea toată :
A afirmat că e divină
În sesul că e... vinovată.

rămâne Gârda însă, ceva mai superficial ca altădată. Probabil scrie o epigramă între corectarea a două teze. Le iau "pă" rând:
1. Are ceva deși nu e teribil de nouă ideea și asta nu ar fi nimic dacă ultimul vers "...Cultura.A viței de vie" nu ar avea acel hiatus : "a.A"
2. Bună epigramă dar necosmetizată și anume: la versul trei apare acel "că" de două ori la un intervalul foarte scurt: "Că m-am gândit că-s petroliști"(Gândindu-mă...că-s petroliști") și chiar tot catrenul e construit stângaci. În mod normal, după primul vers urmat de două puncte, te așteptai la o enumerare. Poate era mai bine punct și virgulă. Păcat de poantă!
3. Lăsând la o parte faptul că din prun se fac instrumente de suflat, întreb: Dacă senatorul știa că e imun, nu murea? Dacă răspunsul e afirmativ, aferim!
4. Cam confuză
Părerea mea: Dacă le pieptănai mai bine, cu siguranță erai mai sus, pe podium. Succes la Vișeu.

"intervalul" a se citi: interval

Eu nu îți caut vreo pricină,
Dar cred - și-aicea, pe pământ,
Ca să iubești pe o divină,
Ar trebui să fii un sfânt.
(Ion Diviza)

Condiție îndeplinită!

O știu femeile divine
Ca Loredana Dalian:
Sunt sfânt cu două nume ”pline”,
Adică Petru și Ioan.

Nae, ai, parțial, dreptate.
Unde te contrazic:
-Două puncte pot fi urmate de o concluzie, o explicație și nu neapărat de o enumerare
- Hiatusul (aici) e evitat prin folosirea punctului.
- Nu senatorul nu știa că e imun, ci boala. Tocmai de aceea n-am folosit virgulă.
- Poanta ultimei epigrame am explicat-o mai sus. Firește că o epigramă nu trebuie explicată, dar aici suntem la cenaclu.
Defectul principal al catrenelor mele de aici este că sunt prea subtile. Vorbesc serios. Epigrama trebuie să lovească precum biciul. Dar cum tot eu am zis undeva, cânepa s-a interzis, așa că mai facem bici și din rahat. Sau din bumbac și atunci nu mai pleznește atât de convingător. Nu suntem în formă mereu.
La Vișeu voi fi mai bun. Să vedem cât de bun va fi Perța...

Tu, "sfinte" printre muritori,
Ce de al meu amor te stingi,
Zeița poți să o adori,
Dar niciodată s-o atingi!

:)

Tu, "sfinte" printre muritori,
Ce de al meu amor te stingi,
Zeița poți să o adori,
Dar niciodată s-o atingi!
(Loredana)

Îți jur pe mușchii lui Apollo:
Un deșt n-aș pune pe matale!
(Decât așa, pe ici, pe colo,
Prin părțile esențiale...).

Nu vreau să bag acuma vreun fitil,
Dar cel atins e el de data asta,
Că după aventura din Mizil,
Am auzit că l-a atins... nevasta.

Știind c-am mers pe la rivale,
Mi-a tras vreo două bobârnace,
Dar părțile esențiale
Mi le-a lăsat, să știi, în pace. :)

...dar ăsta e riscul, atunci când ai la concursuri participări antologice (voi pune două puncte, dar nu e enumerare): uiți că juriul citește cu viteză, pentru că sunt enorm de multe epigrame. În cazul nostru, peste 600.

La 1, ritmul amfibrah nu e ușor de sesizat, mai ales la verbul 2.
la 2, când dai de relația logică petroliști-rafinate, toată lumea se întreabă: ce legătură are asta cu Mizilul?
La 3, poate ar fi ajutat o altă construcție, din care să reiasă că boala este cea care nu știa de imunitate. La prima citire, și eu tot la senator m-am gândit. Altfel, poanta e excelentă.
La 4, construcția e ușor confuză, pentru că vorbești de vecin, dar te gândești la vecină. În plus, egoismul/ altruismul nu prea au legătură cu iubirea. Dimpotrivă. :)

Să ne înțelegem epigramele sunt bune, dar după ce le scrii, trebuie să te pui în pielea unui jurat.

Uitasem: ai un typo în titlul primei epigrame.

Dane, la concursul de la mare mă pun în pielea unui jurat. Le arăt eu lor! :)
Atât aș adăuga că mizilenii sunt prahoveni, iar prahovenii sunt cam petroliști. Sigur că pare forțată, dar la temă e prima.
Mulțumesc pentru analiza serioasă și pertinentă, după obicei.