Lui Alexandru Arșinel...

dar poate ca nici nu si-a dorit sa auda cineva de el

poate n-a vrut decat sa se nasca intr-o tara linistita si rationala

in care sa-si vada de viata lui simpla, anonima

poate ca tocmai contextul asta tacanit si incoerent l-a facut sa devina artist

disperarea l-o fi impins spre o meserie care sa-l faca sa uite

2-10, 2-10 proba proba

o sa terminam vreodata cu ipocrizia asta neghioaba potrivit careia vrem nu vrem trebuie sa ne "iubim" tara ca asa ne-a invatat tovarasa la scoala?

si apoi, dumneavoastra, care va iubiti asa de mult tara, de ce nu va iubiti la fel de mult si limba?

"ca-ar trebui" ce nevoie are de liniuta?

de ce ne pierdem in chestii inutile?

lasa omul sa regrete, ce-ai cu el?

si eu regret ca m-am nascut

poate ca omul nu are decat o chestie metafizica

ii e rusine ca s-a nascut

dar sustine ca ii e rusine ca s-a nascut in Romania

ca sa uite pur si simplu de rusinea de a se fi nascut si atat

sunt infinite posibilitati

cine judeca pe cine?

cine arunca piatra?

Textul meu este declarat a fi epigramă. Nu dau definiția epigramei, se găsește prin dicționare. În această situație, cratima este necesară pentru respectarea a ceea ce se cheamă prozodie.
Posibilități sunt infinite. De exemplu, maestrul putea să-și fi dorit să fie un anonim, cum spuneți, dar atunci sigur n-ar fi primit rinichiul salvator atât de repede. Putea să-și fi dorit să nu trăiască acum, situație în care l-ar fi refuzat.
Omul e simpatic, foarte bine că l-a primit, să trăiască o sută de ani!
Eu nu l-am dat în judecată, nu am făcut tam-tam, doar am strecurat o ironie, cu aluzie la gestul său nu tocmai fair de a fenta coada. Dacă fentează coada, obicei profund românesc, de ce aruncă piatra???
Am mai făcut aluzie la sintagma ”O, țară tristă, plină de umor!”. Și alte gânduri am strecurat în catren, dar las celor inteligenți plăcerea de a le descoperi.
Nu există un român care să nu se plângă de România. E un paradox care mă preocupă de foarte multă vreme. Cine sunt, totuși, răii? Pentru a încerca, totuși, să îndreptăm ceva înainte de ane sinucide.

"c-ar trebui"

Și eu sunt pentru c-ar, dar există o tendință nouă la care am aderat din conformism. Nu cred că are sens să dezvolt.

eu unul ma indoiesc de viabilitatea acestei tendinte, si, la urma urmei, nu stiu ce justificari ar avea. strict dpdv fonetic, omul, cand vede litera scrisa, are reflexul sa pronunte, chiar si mental, dar sa pronunte. cum naiba sa pronunti dracia asta intr-o silaba? e impotriva firii. zic si eu.

Toate bune si frumoase, domnule Garda, dar dati-mi voie sa-mi exprim aici uimirea fata de usurinta cu care treceti de la tonul veninos cu care rostiti acel "Nici dracu' poate n-auzea de tine" (care exprima dispret si superioritate fata de un seaman, fata de "aproapele" ca sa ma exprim in termeni biblici) la aceasta aparenta detasare si preocupare fata de regulile enuntate in diverse dictionare de epigrame si la aceasta aprenta bunavointa fata de cititori.

Fara indoiala, aceasta usurinta de a pendula intre forma si fond este cheia "succesului" supravietuirii in aceasta tara si probabil in aceasta lume.

Dar cu ce pret?

Ca să nu fie numai aparentă, iată, modific în sensul de a vă mulțumi din ambele puncte de vedere. Pe mine nu expresia "nici dracu" mă deranja, ci acel "tine", pus așa din considerente de rimă. Dar tonul era îndulcit de cuvântul "poate". În noua variantă renunț la "poate" din considerente de ritm, dar îndulcesc "morala" folosind pronumele de politețe. Asta e, fără compromis nu se poate.
În principiu, o epigramă este o ironie care n-ar trebui să supere ci să declanșeze un răspuns pe măsură. Sigur că maestrul nu citește ce am scris eu și dacă ar citi poate că nu m-ar lua în seamă.
Fără legătură neapărat directă domnul respectiv și,în orice caz, fără legătură cu mine, ridic o problemă: cât din succesul unui actor de comedie este dat de text? Câți dintre actorii de comedie sunt și autorii textelor? Câți dintre ei precizează autorul textului atunci când se produc?
D-le Ștefănescu, mulțumesc pentru intervenție, nu vă contrazic.

...postez (cu aproximație) forma inițială

Maestre, cu regretul, mai ușor,
Eu cred că-ar trebui a te reține:
În țările lipsite de umor,
Nici dracu', poate, n-auzea de tine!

epigramă bună, bună! cred că și lui Arșinel îi place!

maestre GPI cred că epigrama ți se potrivește și ție
Lui GPI:
Maestre, cu reproșul, mai ușor,
Eu, unul, zic să te gândești așa:
În țările lipsite de umor,
Nici dracu' n-auzea de dumneata.

Întoarsă către mine sună măgulitor. Deși, cine știe ce alte talente ne-am fi descoperit noi, ”maeștii”, într-o țară încruntată... :)

Dacă vreți ca maestrul să o ia mai ușor cu regretul, nu-l invitați să se gândesacă la lucruri care nu există, « la țări lipsite de umor ».

Dolcu Emilia, aveți dreptate. Edulcorez puțin ideea și spun:
"În țările cu mai puțin umor". Da, dar atunci poate că auzea cineva, măcar dracu'... Mă mai gândesc. În orice caz, observația are temei. Mulțumesc!