Epigrama - definiție

Îmi plac băieții de la teatru
Și epigrama, că nu-s chitră,
Căci pân' s-ajung la versul patru
Am timp destul să beau o litră.

Cu siguranță ai dreptate,
Din strofa ta, oricum o iei,
Citindu-i versurile toate,
Sunt clare unu, doi și trei.

Citind atent, întreg catrenul,
Observ că-i ca pe vremuri trenul,
Încerci să plimbi, pe-aici, ideea,
În trei vagoane clasa-a treia.

Calimero

Îmi plac băieții de la teatru
Și epigrama, că nu-s chitră,
Căci pân' s-ajung la versul patru
Am timp destul să beau o litră.
(David Valentin)

Doar trei citești și bei o litră?
E clar că riști o catastrofă,
Dar, ca să vezi că nu sunt chitră,
Îți ung, Davideo, înc-o strofă!

Cu siguranță ai dreptate,
Din strofa ta, oricum o iei,
Citindu-i versurile toate,
Sunt clare unu, doi și trei.
(Dan Norea)

Te-apuci, Norică, să te legi
De versul meu, mai mare dragul,
Pe care nu îl înțelegi,
Că îți lipsește fainoșagul. :)

Citind atent, întreg catrenul,
Observ că-i ca pe vremuri trenul,
Încerci să plimbi, pe-aici, ideea,
În trei vagoane clasa-a treia.
Calimero

Catrenul ăsta, vorba ceea,
Luat pe-ansamblu,-i bun, că de,
Vagoanele-s de clasa-a treia,
Locomotiva-i TGV!

DEFINIȚIA SCURTÃ:

fainoșag, fainoșaguri, s. n. (reg.), Frumusețe, minunăție, mândrețe, splendoare; ♦ Ingredient care dă savoare. Din fain + suf. (o)șag.

VARIANTA DETALIATÃ:

fainoșag (reg.) = derivat al lui fain [adj. (reg. și fam.) „care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. Din germ. fein.” (DEX 98)] cu sufixul maghiar[1] -ság/ ség[2] cu sens substantival abstract, precedat de o vocală eufonică – /o/. Deci: fain-[o]-șag. Semnificația inerentă, pe baza structurii, ar putea fi explicitată astfel: „frumusețe, minunăție, mândrețe, splendoare”. Semnificația contextuală (în trei reclame[3] la un sortiment de pate) este concretă și ar putea fi formulată așa: „[lucru:] ingredient care atrage; dă frumusețe, „face cu ochiul” [sau în mod particular, gustativ, care dă savoare] etc.”


Acum înțeleg de ce n-am auzit niciodată de fainoșag:
- pentru că la sesiunile de reclame TV, schimb canalul sau ies din cameră; reclama cu pateul îmi e complet necunoscută; cu telespectatori ca mine, televiziunile dau faliment;
- pentru că o combinație germano-maghiară nu îmi sună bine în urechea mea de regățean.

Sincer, mie nu îmi sună românește nici "fain", datorită diftongului care nu se mai întâlnește în structuri similare. "Ha-in, ta-in, pa-ing" au hiat, nu diftong. Dar dacă m-am obișnuit totuși cu fain, pe fainoșag nu îl voi folosi niciodată. Cu scuze pentru ardelenii cărora le place.

Mie nu numai că nu-mi place, mă enervează teribil! Prin acest catren mă mai descarc și eu, ce vrei? :)

A fost un răspuns la o solicitare a lui C. Mândruță, pentru tema Epigrama - cel mai iscusit catren. Asta mi-a venit în minte, ce să-i faci? Și, dacă mi-a venit, era să-i iert pe agonici? Și-așa e o lâncezeală aici în ceea ce privește umorul...

Eu te combat, cu mult arțag,
Că-n epigrama ta se-observă
Nu că-ar conține fainoșag,
Ci că provine din conservă!

Eu te combat, cu mult arțag,
Că-n epigrama ta se-observă
Nu că-ar conține fainoșag,
Ci că provine din conservă!
(LG)

Ție pot să-ți spun, discret:
La catrenul scump și drag
Am adăugat oțet,
Conservant și... fainoșag! :)

Petre, te citesc cu drag,
Și te-admir ce bun poți fi
Findcă bagi mult fainoșag,
Peste tot pe unde scri.

Dacă ”operele” mele
Mi-au adus și glorie,
Poate se găsește-n ele
Oarece glagorie.

Mulțumesc, Mitrule!

Elev Miloș, iar n-ai învățat lecția și tot nu ști să conjugi corect: scri în loc de scrii

E ca și cum ai zice ști în loc de știi...

Lui GPI

Să nu crezi că-s un idolatru
S-admir doar genii! Spun, pe șleau
Că aș dori în versul patru
Nu "fainoșag"! Eu spirit vreau...

Să nu crezi că-s un idolatru
S-admir doar genii! Spun, pe șleau
Că aș dori în versul patru
Nu "fainoșag"! Eu spirit vreau...
Tataia

Constantine, prieten drag,
Spiritu-i în fainoșag.

Constantine, prieten drag,
Spiritu-i în fainoșag.
Miloș Petru

Spui că-n "fainosag" e-ascuns,
De-aia e de nepătruns...