Epigrame pentru Vișeu, 2012

Foarte interesant mi se pare calamburul de la prima epigramă. În primul rând mi-a plăcut din punct de vedere tehnic, fiind realizat prin ligamentarea a două cuvinte, fiecare dintre acestea având înțeles de sine stătător; apoi, jocul de cuvinte rezultat (dublul înțeles) are acoperire serioasă în realitate (pe de o parte e clar, chiar dacă nu ne face plăcere să recunoaștem, că e lene în zestrea acestui popor, iar pe de alta se știe că există Elene în istoria poporului nostru, care au contrastat cu vitejia unor Mihai sau cu umorul Ionilor). Interesantă și adaptarea vorbei cu datul jos din pat pentru o anumită sumă (aici cu sens exact contrar, nu de a câștiga, ci de a da înapoi). Poanta de la ultima epigramă parcă am mai întâlnit-o într-o formă asemănătoare, nu mai știu unde și nici nu caut, iar la catrenul cu strănepotul, după al treilea vers aș fi cerut oprirea cititorului, ori cu puncte de suspensie, ori cu punct și virgulă; deși era cam exagerată poanta și cu strănepotul, fără să mai adăugăm și ultimul vers...
Numai bine!

Fiindcă zice Cornel că poanta din ultima epigramă a mai întâlnit-o într-o formă asemănătoare, precizez că, dintru început, a existat în pilda cu măgarul lui Buridan care, fiind flămând și însetat, a murit în fața unei căpițe de fân și a unei surse de apă, din cauza că nu s-a putut decide din ce să guste mai întâi. Abordarea poantei îmi pare ingenioasă. Evident, nu se compară cu virtuozitatea din epigrama cu Elenele. Una peste alta - un grupaj bun. Felicitări.

...astea mi se par cele mai bune :))

Corne, Ion, mulțumesc pentru comentariile ample. Asta dovedește a(m)plecare și dragoste de pârdalnica de epigramă. Hoața mică și șireată.

M-am hotărât ca la concursul ăsta să nu zic nimănui ce mi se pare mai bun sau mai puțin bun. Aici se pronunță specialiștii adică voi între voi. Consider pertinente comentariile lui RS-C și ID și mă bucur că nu au luat-o cu "prozodie bună", picoare, rimă, etc.
Socot că-i în plus să-i spui unui maestru epigramist că respectă regulile prozodiei(mie da!), asta știe, totuși dacă-i scapă ceva e bine să-i atragi atenția. Atunci mai rămâne poanta care poate fi, poate fi bună sau foarte bună. Aici însă totul e relativ, intervine gustul, părerea celui care jurizează față de fenomenul prins în epigramă uneori chiar înclinațiile politice, etc. Așa că mă limitez să comentez:

Creditorilor mei
Îmi vin să dau din datorii
Acei ce m-au împrumutat,
Dar pentru sub cincizeci de mii
Eu nici nu mă cobor din pat!

unde mai adaug o variană:

-De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii,
Ca să mă simt din nou bărbat?
-Eu vin dar sub cincizeci de mii
Nu mă mai urc la tine-n pat.

-De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii,
Ca să mă simt din nou bărbat?
-Eu vin dar sub cincizeci de mii
Nu mă mai urc la tine-n pat.
(milos petru)

Nici să mă rogi!

La mine-n pat, la mine-n pat,
De ce să urci, de ce să urci,
Că sunt bărbat, că sunt bărbat!
De-un timp, se pare că te-ncurci...

Din tot acest grupaj bun in ansamblu, prima epigrama " C-așa-i românul " mi se pare antologica, cu observatia dupa primul vers ar trebui pusa o virgula, versul doi fiind de fapt o propozitie incidenta.

Grigore, ai dreptate, am rămas cu ideea din copilărie că în vecinătatea lui "și" nu se pune virgulă. Probabil că ar fi potrivite paranteze orizontale pentru versul 2.
Mersi!