Meserie!

Te-a tăiat de patru ori
Că era cu capu-n nori,
Dar nici tu nu te-ai lăsat
Când bacșisul i-ai tăiat.

Rotindu-se pe lângă tine,
Tâind la fiecare tur
Să nu cumva, sărman de mine,
Să mi te taie împrejur.

Se fură meseria-ntâia oară,
Cea care, știm cu toții, e-o brățară
De aur - șeful lui i-a garantat-o.
...Și a furat-o.

așa se-nvață meserie... ne-o garantează...șefu\'! Bine-i să fii un pic \"îngrijorat\"... nu de alta, dar, se-ntâmplă... multe.

De spui drept, nene Ionică,
Frizerița dumitale,
Ieri, te-a pus la încercare
Și, te-a ras... o ucenică.
cu respect, tuturor

Te-a tăiat de patru ori
Că era cu capu-n nori,
Dar nici tu nu te-ai lăsat
Când bacșisul i-ai tăiat.
(Petre Augustin)

Ce bacșiș la două sute? Mai degrabăț-i vine-a fugi

Furios și speriat,
Nu–mi venea să-i las bacșișul,
Ci o alergam, turbat,
Să-i bag...șișul.

Rotindu-se pe lângă tine,
Tâind la fiecare tur
Să nu cumva, sărman de mine,
Să mi te taie împrejur.
(Ion Ruse)

Acum îmi explic...

Speriat îngrozitor,
Am fugit pe străzi (un pic)
Și-am ajuns, întâmplător(?),
Într-un templu mozaic.


Se fură meseria-ntâia oară,
Cea care, știm cu toții, e-o brățară
De aur - șeful lui i-a garantat-o.
...Și a furat-o.
(Dan Norea)

Unde ne sunt „bijutierii” de altădată?

Chiar când șeful lui este amabil,
Ucenicul n-are ce fura
Dacă,-n loc de aur veritabil,
În brățară–i numai tinichea.

De spui drept, nene Ionică,
Frizerița dumitale,
Ieri, te-a pus la încercare
Și, te-a ras... o ucenică.
(Miclăuș Silvestru)

Întâi învață cum să „te radă”

Mai înaltă sau mai scundă,
Mai isteață sau „grămadă”,
Chiar de nu știe să tundă,
Se pricepe să te radă.