Instantanee montane

senin de munte-
umbra piscului intrand
in pestera
(GPI)


la fel ca-n viață -
umbra piscului ieșind
ceva mai mică

Apus la munte –
la gura peșterii
numai o umbră

senin de munte-
umbra piscului intrand
in pestera
(GPI)

bezmeticul om
aleargă după umbra sa-
toată viața

Nelule, prima variantă e de toată frumusețea și se datorează numai unui
Om romantic!

...La varianta lui Dan.
Mersi Ioane.

Instantaneu,la munte

apa de izvor
rece ca gheața
am laringită.

p.s. e primul meu \"haiku\", ce ziceți, am vreo șansă? :)

apa de izvor
rece ca gheața
am laringită.

p.s. e primul meu \"haiku\", ce ziceți, am vreo șansă? :)
(ica Ungureanu)
-1-
Port intenții medicale
Să-ți văd coardele vocale.
-2-

Munca nu-ți va fi-nzadar,
Caci scrii bine și cu har.

-3-
Dum spiro spero!

Nu stapanesc limbajul teoretic si nu vreau sa iau citate de pe undeva. Dar pot sa-ti spun ca nu e tocmai haiku. Trebuie acel kireji care separa doua planuri contrastante, trebuie kigo (un fel de tema cu referire la anotimp). Dar sanse ai pentru ca ai un suflet poetic, ai sensibilitate, intelepciune. Citeste pe pagina lui Cornel Atanasiu, a lui Dan Norea.
Oare nu trebuia sa te iau in serios? :)

Nu trebuia să mă iei în serios din moment ce cuvântul haiku era între ghilimele.
Îmi place să citesc asemenea nestemate, dar îmi cunosc limitele și... mai mult de o glumiță cum e cea de față, n-aș putea să realizez.


p.s.apropo de glumiță, ce-ar fi să inventăm o nouă \"specie\" de haiku și să-l numim dai-ku? (știu nu merge, am zis și eu așa, sper să nu mă iei iarăși în serios).

:)

Cu subspeciile dai-ku presu-pusu, dai-ku ju-la etc.

Mai exact, există un gen de tristih, tot de origine japoneză, numit senryu. Spre deosebire de haiku, nu trebuie să descrie un moment din natură, nu trebuie să se refere la un anumit anotimp ci doar să se refere la natura umană. Un strop de umor este totdeauna binevenit.

Iată senryu-ul cu care am câștigat locul I la un concurs online:

De la bar mă-ntorc
noaptea - când sunt libere
cele trei cărări

După cum vezi, se apropie destul de mult de epigramă. De altfel, senryu-ul este cel care m-a atras către lirica japoneză, abia mai târziu am început să scriu și haiku.

Noapte târzie-
trei cărări și niciuna
către casa mea

Noapte târzie-
trei cărări și niciuna
către casa mea
(GPI)

prin întuneric
bâjbâind cărările
m-apuc de garduri

Noapte târzie-
trei cărări și niciuna
către casa mea
(Nelu)

Cele trei cărări
duc spre trei vecine -
cum le-o fi norocul!

Cele trei cărări
duc spre trei vecine -
cum le-o fi norocul!
(Dan Norea)

Veghe târzie –
du-l Doamne la vecine
dacă-i beat din nou

Își fac vecinele cruci:
încurcate mai sunt
cărările domnului.

Atât de lungi
numele vecinelor-
mă duc la Ica

noapte târzie-
pe trei cărări deodată
mă-ntorc acasă

turtit în noapte-
dacă mai cad o dată
mă întorc la birt

în zori am aflat
că-ntre cele trei cărări
se găsea un șanț

cineva-n noapte
mi-a facut trei cararui
in cap cu barda

Doar o cărare-
un șanț interminabil
și niciun podeț