Festivalul Național de Epigramă și Fabulă -Donici-cuib de-nțelepciune - Chișinău, 2012

În perioada 7-9 decembrie 2012 s-a desfășurat la Chișinău cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Național de Epigramă și Fabulă „Donici, cuib de-nțelepciune”. Spectacolul dat în cinstea invitaților și festivitatea de premiere au avut loc la Teatrul „Satiricus I.L. Caragiale” din Chișinău, iar alte manifestări cultural artistice, la locul de cazare, Întreprinderea Piscicolă și de Agrement „Costești”, o splendidă stațiune aflată în localitatea omonimă situată la cca 20 km de Chișinău.
Dintre persoanele invitate din România s-au prezentat ieșenii George Petrone, Vasile Vajoga, Mihai Haivas, horodniceanul de Sus, Emil Ianuș, bucureștenii Elis Râpeanu și Laurențiu Orășanu, brăileanul Alexandru Hanganu, gălățeanul Vasile Plăcintă, clujeanul Petru-Ioan Gârda, aici de față. A fost prezent și Efim Tarlapan, care e cetățean al ambelor țări, deci român 200%.

Poză de grup, din care lipsește Orășanu (pe nedrept îl voi acuza mai târziu) pentru că e în spatele camerei.
Primul și cel dintâi, maestrul George Petrone. Apoi Gheorghe Bâlici, Ion Diviza, Elis Râpeanu. Vasile Vajoga, Petru-Ioan Gârda, Alexandru Hanganu, Mihai Haivas, Emil Ianuș, Vasile Plăcintă.

Moderatorii spectacolului au fost actorii Elena Oleinic și Ion Grosu.
Citez din cuvântul introductiv al celor doi:
„Dragi prieteni, epigramiști și cititori, admiratori ai Epigramei și Fabulei, bună ziua și bine ați venit la cea de-a opta ediție a Festivalul Național de Epigramă și Fabulă “Donici, cuib de-nțelepciune”!
Astăzi, în prag de alegeri în Parlamentul Românei, ne bucurăm că, totuși, ați ales să fiți împreună cu noi, să râdeți din toată inima sau numai să zâmbiți, într-un cuvânt, să vă bucurați de acest eveniment, deja consacrat, admirat și apreciat de către toți prietenii umorului, dar, în mod special, de către premianții concursului național de fabulă și epigramă.
Mulțumiri cordiale tuturor celora care contribuie la desfășurarea acestui festival: Ministerului Culturii al Republicii Moldova, Uniunii Scriitorilor din Moldova, Primăriei municipiului Chișinău, Institutului de Filologie al Academiei de Științe al AȘM, Asociației naționale a Oamenilor de Creație, Uniunii Teatrale din Republica Moldova, Uniunii Epigramiștilor din România, Asociației Epigramiștilor din Moldova și, nu în ultimul rând Societății pe acțiuni VALIEXIMP”.

Directorul festivalului a fost cunoscutul scriitor, epigramist de mare talent Gheorghe Bâlici, implicat până peste cap în fiecare moment, ajutat cu aceeași dăruire de la fel de talentații scriitori umoriști Ion Diviza – director executiv și Teodor Popovici, chișinăuani cu toții. Cu aceată ocazie, cei trei și-au lansat cartea de epigrame “Umor la puterea a treia”, despre care a vorbit în termini elogioși academicianul Mihai Cimpoi, o personalitate imensă (la propriu și la figurat) care privește cu îngăduință spre umoriști, ba chiar comite epigrame pline de substanță. Și dacă vă veți întreba ce stie un academician (:)), întăresc eu spusele dânsului, ca unul care se pricepe cu adevărat la epigramă :)
Și apropo de academicieni, l-am cunoscut personal și pe Nicolae Dabija! Mulțumesc elegantului Ion Cuzuioc, a cărui prezență a fost ceva mai discretă, din motive de sănătate.

Gheorghe Bâlici a spus cuvântul de bun venit, apoi a fost invitată d-na dr. Elis Râpeanu care a ținut un discurs doct și sentimental în același timp despre epigramă, despre umor, despre frați întru limbă și simțire.
Apoi, alternând grupuri de epigramiști „de dincoace și de dincolo” cu artiști de dincolo, au urcat pe scenă:
*Emil Ianuș, Horodnic de Sus, Suceava, Ion Cuzuioc, Chișinău, Petru Ioan Gârda, Cluj Napoca, Vasile Plăcintă, Galați, Ion Diviza, Chișinău, Teodor Popovici, Chișinău, Loghin Martin Alexeev, Chișinău, Ion Cuzuioc, Chișinău, Alexandru Horațiu Frișcu, Chișinău;


*Elis Râpeanu, București, Alexandru Hanganu, Brăila, Efim Tarlapan, Cluj Napoca - Chișinău, Mihai Haivas, Iași, Vlad Sărătilă, Sălcuța, Căușeni, Condrat Pleșca, Chișinău, Grigore Puică, Chișinău
*George Petrone, Iași, Laurențiu Orășanu, București, Vasile Vajoga, Iași, Gheorghe Bâlici, Chișinău, Mihai Cimpoi, Chișinău, Grigore Drăgan, Nisporeni, Andrei Roșca, Chișinău, Valentin Portas, Chișinău, Titus Știrbu, Chișinău
A cântat superb, cu suflet, pe versuri de Gheorghe Bâlici, cunoscuta solistă Silvia Grigore, la fel de frumoasă și de talentată ca acum doi ani, când ne încântase pe cei aflați acolo.
Melodii frumoase a cântat și aici și la Costești cantautorul Igor Grosu, un folchist talentat, valoros și ca instrumentist (chitară).
Un talentat cântăreț din frunză, Grigore Adam din Nisporeni, ne-a încântat cu melodii populare românești.
O Ciocârlie dumnezeiască (dar și alte cântece) a interpretat celebrul naist Vasile Iovu, cetățean de onoare al municipiului Chișinău.


S-au produs artistic și românii din dreapta Prutului Emil Ianuș cu interpretarea unui plugușor hazliu și Vasile Vajoga, un scamator la fel de bun precum este ca epigramist, fabulist, sonetist etc.

S-au anunțat apoi și s-au acordat premiile festivalului:
La secțiunea „Epigramă”, temele au fost “La Nistru, la mărgioară”, ”Ciocoii vechi și noi”, “și… Marele Cimpoi”.
Iată clasamentul:

1. Emil Ianuș
2. George Petrone
3. nu s-a acordat

Mențiune 1. Constanța Apostol
Mențiune 2. Nicolae Bunduri
Mențiune 3. Nicolae Nicolae

La secțiunea „Fabulă”, cu temă liberă, s-au acordat premiile:

1. (ex equo) Petru Ioan Gârda
1. (ex equo) Vasile Vajoga
2. Vali Slavu
3. Vasile Larco

Mențiune 1. Laurențiu Orășanu
Mențiune 2. Mihai Haivas


S-au mai acordat următoarele premii speciale și diplome de excelență:

-Premiul și Diploma de Excelență „Gheorghe Urschi”, pentru prima oară instituite în cadrul festivalului au fost înmânate de către domnul Mihai Moșcin, directorul firmei „MOȘBANI” d-nei Elis Râpeanu;

- Premiul, Diploma de Excelență și Medalia „Ion Luca Caragiale” acordate de Teatrul „Satiricus I.L. Caragiale”, epigramistului Alexandru Hanganu, Brăila;

- Premiul și Diploma de Excelență ale Asociației Naționale a Oamenilor de Creație, domnului George Corbu, președinte al Uniunii Epigramiștilor din România;

- Premiul și Diploma de Excelență ale Asociației de Creație „Buciumul”, domnului Vasile Plăcintă din Galați. Vasile Plăcintă a primit, printre altele, un cocoș în pene și creastă!

- Premiul și Diploma de Excelență ale săptămânalului „Literatura și Arta”, scriitorului umorist Efim Tarlapan;

- Premiul și Diploma de Excelență ale ziarului „Timpul” , domnului Teodor Popovici, pentru contribuție la organizarea Festivalului;

- Premiul și Diploma de Excelență ale Întreprinderii „Ruta-Prim” se acordă interpretei Silvia Grigore, pentru contribuție permanentă la organizarea și desfășurarea Festivalului.

Redau o poză simbolică pentru triumful meu la Chișinău :)


Transcriu câte una dintre epigramele premianților, spicuite din revista Literatura și arta, apărută la Chișinău.


Lui Mihai Cimpoi, sosia lui N. Iancu Furdui
Ei sunt identici amîndoi,
Dar Iancu are un ATU
Căci el mai cântă din Cimpoi,
Pe când cimpoi din Iancu, NU!
(Emil Ianuș)

Despre contenciosul moldavo-nistrean
Mi se pare-a fi sinistru
Că-n ale-nvrăjbirii valuri
Ape tulburi nu-s în Nistru
Ci pe cele două maluri.
(George Petrone)

La “nu s-a acordat”, cred că ar trebui să pun una de-a mea, dar nu știu pe care.... :)

Cimpoiul
Deși este complicat
Și mai greu de abordat,
Sunt destule dintre noi
Ce ar trage la... CIMPOI!
(Constanța Apostol)

La Nistru
Despre granița de țară,
Spun acuma, pus pe glume:
Asta nu-i o mărgioară...
Ci o margine de lume!
(Nicolae Bunduri)

Nostalgii
Privesc atent al vieții curs
Pe harta marelui vecin:
Ori ursu-i rus, ori rusul urs,
Că vrea Putin câte... puțin.
(Nicolae Nicolae)


Primii trei fabuliști și-au publicat deja textele pe agonia. Iată o fabulă din creațiile prezentate în concurs de Mihai Haivas. (Vasile Larco nu are fabulă publicată în „Literatura și Arta”).

Fabulă conjugală
(în amfibrah)

Un bou ca toți boii, bătrân, costeliv,
Îi spune soției, c-un glas de naiv:
-Cu jale mă-ntreb și nu știu cum se face
Că fetele noastre, cândva două junci,
Azi uită complet să mai vină încoace,
Aflând c-am pierdut și fâneața din lunci.

Iar vaca, cea jună-și ridic-a sa coadă
Și-atacă bărbatul cu-o frază neroadă:
-Când muștele-n stoluri pe frunte-ți se-așează
Și golul sub ea îl observă-ngrozite,
Poți spune că, totuși, ne mai vizitează...
Dar hai, despre fiu, să vorbim ca-ntre vite!

-Ca mâine, poimâine, ajunge-va mire
Și cum, pentru haine, nu-s lei și nici lire,
Ba chiar și-n picioare,-ncălțări nu mai are,
O ultimă cale pe mine m-animă:
S-oferi ca un tată, făr’ nicio mustrare,
Întreaga ta piele... materie primă!

MORALA:
Când bou ești în viață, la însurătoare
Să-ncerci c-o junincă, e riscul prea mare,
Căci poți fi supus la nedreaptă osândă
De-o vacă, în stare și pielea să-ți vândă!

La Costești am sărbătorit în special în dupăamiaza și seara de sâmbătă. O masă festivă cu fripturi și sărmăluțe, cu mămăliguță cu peștișor – hai că era pește în toată regula - din lacul Costești, cu vin moldovenesc de viță, votcă rusească de creangă(?) și coniac, tot moldovenesc.
S-a cântat, s-a colindat, s-a povestit, s-a râs, s-a plâns în surdină...

Ascultându-l pe marele Cimpoi.

Vajoga a făcut iar scamatorii de succes, dar eu și Diviza l-am pedepsit pentru asta: profitând de o clipă de neatenție, i-am tăiat un șnur pe care îl utiliza la tot felul de inodări și deznodări. Din păcate, nu s-a mai produs după, dar măcar ne-am mai astâmpărat invidia. Cuprins de remușcări, l-am sunat din tren să-i mărturisesc păcatul, dar mi-a spus că îl informase Diviza. Hai că suntem copii cumsecade, totuși.
S-a desfășurat și un concurs adhoc de epigrame. De fapt, tema se dăduse cu câteva ore înainte: „Mâine anul se-noiește, festivalul se pornește”.
Cum s-a glumit pe seama faptului că festivalul a tot fost amânat, în speranța că românii din dreapta vor sta acasă, am scris un catren pe această temă, care a luat locul I!!

Eu nu vizez nici gloria, nici banul,
Obișnuit sunt cu mizeria,
Dar am să vin la Festival, la alnul,
De-ar fi să-l faceți în Siberia!

Spre bombăneala lui Laurențiu, care m-a acuzat de plagiat și de ocolire a temei (îl știți pe Laurențiu...), m-am ales cu o sticlă de coniac după care Diviza tot plânge și suspină ca o garo... sugativă :)
Ca și acum doi ani, m-am dus pe malul lacului, spre a surprinde într-un instantaneu farmecul înserării pe apă.


Pe o punte care intră în lac, am lăsat, pentru uzul posterității urmele pașilor mei...


Apropo, iată încă o imagine care sugerează dimensiunile eternității în epigramă: Umbra lui Gârda. La Chișinău.



Iar dacă Satiricus, locul de muncă al lui Diviza apare aici în multe fotografii, iată și una cu locul de muncă al lui Bâlici: Primăria Chișinău (i-am fost oaspete primit cu multă căldură, după ce am „descălecat” în gerul de afară).



Ca o concluzie, aș spune că românii moldoveni din republică sunt plini de umanitate, de talent și sunt niște gazde excepționale. Nicăieri la festivalurile de umor la care am participat nu am văzut sală de spectacole arhiplină. Aici multă lume a stat în picioare. Mare bucurie am avut când o familie mi-a spus că mă cunoaște de acum doi ani. (Nu familia Diviza, măi bășcălioșilor!).
Gând la gând am fost cu d-an Elis când am afirmat, independent unul de altul, că parcă ne simțim mai români dincolo de Prut. Am fost tare luați în seamă. De exemplu, eu am dat un scurt interviu la o televiziune, iar Elis Râpeanu un amplu interviu la un post de radio. Una că e femeie și alta că e Elis. Prietenii știu de ce....
Și n-am spus vorbe aiurea, dacă-mi aduc aminte că, în dimineața de vineri, la un McDonald's am rămas fără căciulă. E clar că eram pe pământ românesc. Sau o fi fost american?
Râdem și glumim, dar dacă sunteți Români și n-ați fost în Moldova cea cu Chișinău, trebuie să mergeți. Altfel nu veți înțelege niciodată cu adevărat istoria României!
În orice caz, o graniță la Prut mi se pare acum desuetă, ridicolă, penibilă.

În încheiere, iată tradiționala poză de grup a agonicilor, mereu aceiași, mereu alții...


De la stânga la dreapta, în spate: Ion Cuzuioc, Ion Diviza, I.L. Caragiale:), Petru-Ioan Gârda, Vasile Vajoga. În față, că așa se bagă el mereu (:)), Laurențiu Orășanu.
Mulțumesc lui Diviza pentru informațiile prețioase furnizate și lui Orașanu pentru unele fotografii.
Îi rog pe prietenii care au de adăugat ceva la comentarii, inclusiv poze, să o facă. Un om nu poate cuprinde totul, iar eu, oricât de modest aș fi, trag, inevitabil, focul sub oala mea. Dacă acolo e ciorba... de pește... cu mămăliguță...
(Dar dacă am făcut gafe mari, n-o spuneți la comentarii, scrieți-mi pe mail :)).