Și timpul la lună nimica nu spune,
Și stelele par acum a apune,
Când gândul mângâie fruntea genune,
Ideea ce trece, rămâne totuși… fără nume.
Năvalnic acum pe ore terestre
Secundele
Poate…
așa sunt eu…singur,
să mă hrănesc cu nectarul suavelor tale apropieri,
să te umplu de haruri…slăvindu-te în fiece clipă,
să te înalț cât mai sus, să crești cât mai dureros în adâncul
Din noianul meu de vise
Din povestea ce-a durut,
Din iubirea ce-mi promise,
,,-Unde esti tu înger mut?”
Aripi lungi și sidefate
Îmi păreau nu de-demult,
Îmi iubeam visele toate
,,-Acum unde,
Port de azi cusut în pieptu-mi, un vis beat, de feerie,
L-am brodat cu fir de viață, și l-am numit….copilărie.
De-o fi careva, vreodată, ce mi-ar cere ca să-l vadă
Am să-l mint cu glas molatec
GM