Poate…
așa sunt eu…singur,
să mă hrănesc cu nectarul suavelor tale apropieri,
să te umplu de haruri…slăvindu-te în fiece clipă,
să te înalț cât mai sus, să crești cât mai dureros în adâncul
Din noianul meu de vise
Din povestea ce-a durut,
Din iubirea ce-mi promise,
,,-Unde esti tu înger mut?”
Aripi lungi și sidefate
Îmi păreau nu de-demult,
Îmi iubeam visele toate
,,-Acum unde,
Port de azi cusut în pieptu-mi, un vis beat, de feerie,
L-am brodat cu fir de viață, și l-am numit….copilărie.
De-o fi careva, vreodată, ce mi-ar cere ca să-l vadă
Am să-l mint cu glas molatec
Și timpul la lună nimica nu spune,
Și stelele par acum a apune,
Când gândul mângâie fruntea genune,
Ideea ce trece, rămâne totuși… fără nume.
Năvalnic acum pe ore terestre
Secundele
GM