Poate
Poate… așa sunt eu…singur, să mă hrănesc cu nectarul suavelor tale apropieri, să te umplu de haruri…slăvindu-te în fiece clipă, să te înalț cât mai sus, să crești cât mai dureros în adâncul
Inger mut
Din noianul meu de vise Din povestea ce-a durut, Din iubirea ce-mi promise, ,,-Unde esti tu înger mut?” Aripi lungi și sidefate Îmi păreau nu de-demult, Îmi iubeam visele toate ,,-Acum unde,
Optsprezece
Port de azi cusut în pieptu-mi, un vis beat, de feerie, L-am brodat cu fir de viață, și l-am numit….copilărie. De-o fi careva, vreodată, ce mi-ar cere ca să-l vadă Am să-l mint cu glas molatec
TIMPUL
Și timpul la lună nimica nu spune, Și stelele par acum a apune, Când gândul mângâie fruntea genune, Ideea ce trece, rămâne totuși… fără nume. Năvalnic acum pe ore terestre Secundele
