Poezie

Optsprezece

de Gafitei Mihai

1 min lectură·19 iunie 2009

Mediu

Port de azi cusut în pieptu-mi, un vis beat, de feerie,

L-am brodat cu fir de viață, și l-am numit….copilărie.

De-o fi careva, vreodată, ce mi-ar cere ca să-l vadă

Am să-l mint cu glas molatec că-i pierdut prin vechea ladă.

Poate,îndărăt de-ar merge timpul, am renaște-a doua oară,

Am lua de mâna-o clipă si n-am lăsa-o ca să moară.

Prea de dulce-i visu’ acest și-mbibat cu parfum de iasomie

Și tresari deodat fățarnic, cuprins grav de nostalgie.

Îți prinzi fața-n palma goală și gândești profund în pripă

De ce viața ni se pare,așa scurtă, totodată, ne-mplinită?

Și-ai fi vrut ca din grădina, anilor trecuți pe vrute

Să fi cules în coșul roșu…rodul fericirii crunte.

Și-ai ajuns acum, tu sclavul, restului de ani rămași,

Pân’ la poarta nedeschisă, nu mai sunt decât… doi pași.

Acum însă, ți se vede în tacitu-ți gând nevralgic,o dorință ne-mplinită,

Stai în colțul mesei albe, și cerșești umil…o clipă.

001.566

Gafitei Mihai. “Optsprezece.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gafitei-mihai/poezie/13892816/optsprezece

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.