Gabriela Petrache

haaahaaa!!! zzz zzz zzuperb... :))

aa..uite asta mi-a placut
"Durerea a fost și va mai fi!
Zbori, gând, zbori
Dați-mi înapoi inocența! "
psst..vezi ca ai uitat un "t" pe la "intelepciunea cres(t)e" - desi nici asa nu esti departe de adevar :)).

Iar tatal poeziei..ce-l de-o cinta...Barbatul..; poetul si muza..tot Adam si Eva pina la urma..:))

Aproape ca am ramas fara cuvinte, iata si prima steluta , ba chiar doua.
Atman, Anton - va multumesc.
Virtuala - se pare ca exista o lege a compensatiei :), dupa o adevarata zi de marti uite si un strop de bucurie. Da, trebuia sa te cred :P.

ups...oboseala...

Hop si eu, am citit si mi-a placut desi sint de acord ca ar mai trebui slefuita pe ici pe colo. Impresia este ca a fost scrisa asa, dintr-o suflare- un naduf de care sufera bag sama sufera o gramada de lume, inclusiv subsemnata.:)

Pina apare Pan cu ajutorul divin, uite un fragment din Anatole France:
"Nu avem nimic altceva de facut pe lumea asta decit sa ne resemnam. Fapturile nobile ii dau resemnarii un nume frumos: ii spun multumire. Resemnarea sufletelor nobile se numeste bucurie, bucurie sfinta. In amaraciunea indoielilor, in mijlocul raului universal, sub cerul vid, ele stiu sa pastreze intacte virtutile antice ale credinciosilor. Cred si vor sa creada. Ii incalzeste caritatea genului uman. Si asta nu-i totul. Pastreaza cu piosie acea virtute pe care teologia crestina o punea, in intelepciunea ei, deasupra tututor celorlalte, pt. ca le presupune sau le inlocuieste: speranta. Sa speram, nu in umanitate, care, in pofida augustelor sale eforturi, nu a distrus raul de pe lume, sa speram in acele fiinte de neconceput acum care vor iesi intr-o zi din om, asa cum omul a iesit din bruta. Sa salutam aceste genii viitoare. Sa speram in universala si adinca nelinisste din noi, a carei lege materiala este transformismul. Aceasta neliniste fecunda o simtim cum creste in noi; ea ne indreapta spre o tinta inevitabila si divina. Batrinii tin prea mult la ideile lor. De aceea bastinasii din insulele Fiji isi ucid parintii cind imbatrinesc. In felul acesta usureaza mersul evolutiei; noi, insa, intirziem evolutia, infiintind academii."

P.S. Asta nu inseamna ca sunt intru totul de acord :))

ufff..la cum imi merge azi netu pina scriu ceva..calu' deja plecase...:((. Reiau, ca tot ziceam ca si tu, bea, ai dreptate si anaid are dreptate, da' si eu ..:) - si uite asa tot in cercu' ala ne invirtim.
P.S. Anaid, pai cam asa si eu, da si cind ai dreptate..recunosc :).

Ufff..la cum imi merge mie netu azi..pina scriu ceva..calu deja plecase :)). Ideea este ca si tu ai dreptate si anaid are dreptate da' si eu..:))- si uite-asa ne tot invirtim in cercu' ala :))

De obicei nu oamenii ne dezamagesc, ne amagim si dezamagim singuri, neacceptind o realitate asa cum este, astepind mai mult decit ni se poate oferi. Cind lucrurile nu ies cum am dori..sintem dezamagiti. Dar vina o purtam doar noi. Gresesc?? Important este ca privind in noi sa putem intelege, accepta si merge mai departe.

upsss...ce-i asta?? editia revizuita si prescurtata a Luceafarului ???

Frumoasa poezie, isi merita steluta, da' si comentariu DoDului ar merita una si nu doar pentru ca pe mine m-a facut sa lacrimez.

Hmmm, mai mult o stare de moment, incapacitatea de a astepta, rabdarea nu este punctul meu forte. Si totusi, astept, poate-poate...:). Lillith stieee...:)
Filip, multam fain de apreciere.

Hmm...probleme diverse, fiecare are necazul lui...Orice ti s-ar spune nu ar fi decit vorbe, trebuie sa gasesti puterea in tine, sa crezi, sa speri ca va fi bine, sa depasesti momentele, sa fii un supravietuitor. Nimeni nu te poate invata asta. Puterea este in tine, acolo trebuie sa o cauti. Cu siguranta soarele va lumina si pe strada ta.

Imi place mai mult proza ta decit versurile. Poate pentru ca azi pare a fi ora intrebarilor sau poate ca ...da ce mai conteaza de ce???

Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani...:))

"Granule" am si scris prima data, totusi imi suna oarecum...bolovanos:),asa ca am renuntat in favoarea "particolelor" care redau mai bine senzatia din vis.
Visul in sine nu a fost nici frumos, nici urit, tare as fi vrut insa sa pot reda senzatia stranie ce mi-a dat.

eheeeeii...cum mai trece timpul peste noi...:)

alfule, cred ca rimeaza un..pic..:), multam fain de apreciere :).

Aolioo...stai putintel sa ma explic mai bine..Simbata, dupa una bere mica beuta cu o prietena, m-o gasit un somn de amiaza. Cosmar - pentru ca pornind de la poezia ta, am visat tot felul de fantasmagorii, iar ceea ce a rezultat este ce ai citit mai sus. Dedicatia speciala se datoreaza tocmai faptului ca inspiratia mi-a venit prin poezia ta. Lamurit??