Poezie
Viața ca o scenă
primejdia
1 min lectură·
Mediu
\"cine privind, poftește o femeie, a și păcătuit cu ea...\" (\"Cuvinte alese\" - Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dar dacă n-o poftesc privind-o?
Ce dacă are ochii mari
Și flori albastre în priviri ?
Ce poți mai mult ca să admiri ?
Cu trupu-i zvelt și sânii tari
Și pielea albă ca de nea
Și gura-i roșie ca focul
Să-mi facă numai mie jocul
Așa, cuvântul ei ar vrea!
Ce dacă o privesc mirat?
Eu n-o poftesc ci doar admir
Mi-am pus pe frunte sfântul mir
Și n-o doresc, nici n-am visat!
Mă faci să cred că nu îți pasă?
Că tu nu arzi de acea dorință
Cu joc ascuns cum te atâtă
Cum iarba uscată focul lasă?
Și spui că n-o poftești de fel?
Dar, intorcandu-te acasă
De ce nevasta este ștearsă?
De ce copiii sunt altfel?
Căminul greu, griji o mulțime !
Oricine îți va fi povară
Și viața îți va fi amară
De ce te porți cu așa asprime ?
(pricină)
Nu te-ai întors singur acasă !
În conștiință și în cuget
Tu ești cuprins fără de preget
De-acea femeie păcătoasă !
034.481
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Petcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Petcu. “Viața ca o scenă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-petcu/poezie/1795400/viata-ca-o-scenaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cu stima,
Radun