Copilul din mine
Copilul din mine iar plânge... Și singur durerea și-o frânge Să-l mângâie nimeni nu vine Nu-i nimeni tristețea s-aline Din lacrimi steluțe își face La brad iar ar vrea să se joace Agață
Iubire de iarnă
Un dreptunghi pe cer ciufulit de ger scutură abisuri „ochi” de compromisuri A-nghețat cuvântul și l-a luat vântul lacrima de gheață n-a rămas în viață Înroșit de friguri Pe la colț
Ninge!
Privesc pe fereastră, afară-i pustiu Iar noaptea se lasă așa cum o știu …rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul
Vara
Noapte de vară - Sub fereastra deschisă Cântă greierii
Ploaie de vară
Miroase a tei Pe toate cărările - Plouă cu soare
Viața ca o scenă
o zi bufon și-n altă zi ești rege spui vorbe fară sens la orice oră nici nu mai știi de ești normal în lume sau poate, Dumnezeu te înțelege! azi fericit dar ieri lacrimi sluțite îmi
Sunt iarbă rea
Doamne, Eu sunt iarba cea rea Și cresc pentru că Tu, mă iubești! Calcă-mă și strivește-mă Acoperă-mă cu noapte Pănă la limita existenței Și am să răsar în lumină! Arde-mă și ia-mi
Vindecare
și beau pervers din vers revers cuvânt după cuvânt neșters și tot aș vrea dar rea nu vrea și mută vorba rău durea și am să plâng cu tâng nătâng cuvintele ce se răsfrâng și scriu în
Viața ca o scenă
Când a apărut viața, s-a născut durerea... sau...din durere, s-a ivit viața? Să urli, când te dor necuvintele Să urli, când te dor nevăzutele Să urli, când te dor neiubirile Să urli, când
Viața ca o scenă
Motto: „Dacă-ntre voi i se pare cuiva că-i înțelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să devină înțelept.” (1 Corinteni 3: 18–19.) Cu pieptul gol și haina-n
Emoții
Soare, Flori Și armonie, Viața e o simfonie Zâmbete și încântare Fie, binecuvântare! M-a trezit blajinul soare Strecurându-mi în ființă Frumusețea ca dorință Gândurilor
Îndrumar creștin
Motto: \"Adu mâna ta și o pune în coasta Mea, adu degetul tău și îl pune în urmele cuielor și nu fi necredincios, ci credincios\" (Ioan 20, 27). Omule, Tu ți-ai ales un drum atât de
Drumul cuvintelor nedorite
Nu este cazul Să-mi loviți tâmpla în prezent Căutând auzul- Și el absent ! Voi vreți să faceți Venind spre mine așa intens Fară un rost s-aveți- Un nou, nonsens? Sunteți frustrate
Emoții
Lasă-mă să-ți măngâi dorul Revărsat din cer, în ape Să-ți simt tremurul aproape Și încet, s-aprind fiorul! Dă-mi culoarea ta albastră Să fac leagăn de iubire Din a valului sclipire, Fie,
Emoții
Să mă lași, iubito să te-alint Zâna mea duioasă-ntre femei Glas suav cu clinchet de argint Dragoste ce-n suflet ești temei! Să mă lași, iubito să-ți ating Buzele ce-n taină le ador Ochii tăi
Infideli
Să mă înșeli când mă săruți Gândindu-te la mine! Să mă înșeli sub brazi cărunți Ningandu-mă cu tine! Să mă înșeli, asta-mi doresc! Să mă înșeli cu mine Să pot încet să îți șoptesc:
Îngerul meu
Iartă-mă Înger ceresc Adesea, te-am supărat Și doare când mă gândesc Cât ești de împovărat. Bunule, Înger iubit Ai grijă să nu greșesc Chiar dacă te-am istovit Eu, pururea te
Prețul fericirii
Lacrimi, Suspine, Iluzii blazate... Patimi, Rușine, Dureri adunate... Îmi caut eu-ul prin zdrențe de viață Mi-e silă să-ating micimea, am greață ! Un rânjet al clipei, colțul înfige
Vis de noiembrie
Privesc pe fereastră, copacii sunt goi. Plouă mărunt iar pădurea mustește Și vântul ce bate se întețește. În seara acesta, vom fi doar noi doi!
Rugăciune de toamnă
Dă-mi Doamne toamnă aurie! Cu ochii strânși a nerăbdare, Cu chipul îndreptat spre soare, Să simt minunea că sunt vie!
Toamna
Iată pădurea-n așteptare! Gătindu-și drumul pentru noi, Ne-acoperă pe-amândoi, Cu caldă, binecuvântare! Cât farmec întâlnim în cale! Așa, când sensul pașilor găsesc, Frunze arămii ce ne
Dincoace de ieri
Lumina-mi arde palma a timp trecut, Cad clipele în cercuri orbitoare De soartă sunt strivită, mult mă doare! Încerc să-adun în pumni tot ce-am avut... Îmi cade lacrima a strop din
Sonata lunii
Lasă-mi lună pe frunte sărutul Mângâie-mi dorul, Cântă-mi amorul, Fă-mă umbră, strivească pământul! Doamne, Cum mă plouă cu raze de lună! Cum îmi cântă lumina de-argint Simt
Cuvântul
Am visat azi noapte un semn mirat Deschizând cufărul prăfuit de vreme... Cineva, Cred ca, o silabă rătăcitoare printre stele, Găsise o cale a versurilor nerostite... Un drum
Viața ca o scenă
(căutare) Cu-nfrigurarea omului pierdut Caut în noaptea sufletului mut Am rană în cuget, tare-mi e greu! Durerea e seacă, revine mereu! (întrebare) Cine ești tu, de-mi slutesti
Eva
Frumos te-a aranjat destinul! Așa, Cu trupul alb și pletele în vânt Și bine ți-a mai pus pelinul Pe buzele ce tainic, Își pun cuvânt în nume sfânt. Ce gest șăgalnic! Și cum
Viața ca o scenă
\"cine privind, poftește o femeie, a și păcătuit cu ea...\" (\"Cuvinte alese\" - Sfântul Ioan Gură de Aur) Dar dacă n-o poftesc privind-o? Ce dacă are ochii mari Și flori albastre în
Viața ca o scenă
Cortina se ridica, și rând pe rând Își fac intrarea actori cu măști pe față. Pășesc ușor, înaintând în ceată Prin gesturi ample viața sugerând. Unul se crede filozof, fără să fie!
