Poezie
Viața ca o scenă
Parodia durerii
1 min lectură·
Mediu
Când a apărut viața, s-a născut durerea...
sau...din durere, s-a ivit viața?
Să urli,
când te dor necuvintele
Să urli,
când te dor nevăzutele
Să urli,
când te dor neiubirile
Să urli,
când te dor neiertările
Să urli,
Când îți cresc aripi albastre
și nu te-nalți până la cer
Când tu ai gânduri sihastre
dar nu ajungi până la El
Și urlă,
De durerea neînțeleasă
a clipei când tu te-ai ivit
În lumea cea păcătoasă,
moment și loc nepotrivit!
Mai urlă,
Când te-a părasit curajul
să-ți lași în urmă pașii goi
Apoi, ți-a dispărut mirajul
dorințelor de-a fi în doi
Să taci,
Nimic nu doare din nimic
Și nu exiști dacă nu ești
Infernul de aici e mic...
tu, urcă la cele cerești!
Să taci,
când nu dor necuvintele
Să taci,
când nu dor nevăzutele
Să taci,
când nu dor neiubirile
Să taci,
când nu dor neiertările
Și taci!
002.594
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Petcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Petcu. “Viața ca o scenă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-petcu/poezie/1831981/viata-ca-o-scenaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.