Printre carti

Mă aflu printre cărți,cunosc câțiva scriitori ai cetații mele... pentru a supraviețui scriu cărțile altora, si nici măcar literatura, indepărtându-mă vertiginos de mine, de dorința mea de-a trăi si pentru visul meu numit poezie... Cu mine m-am impăcat, mai greu imi este, iată după clipa intâlnirii cu un poet al cetății mele, invins de sărăcia pentru care munceste din zori de zi si până seara - la patron, intr-o editură destul de renumită... -Să mă cauți , imi zice, mai este nevoie de poezie, chiar dacă suntem plătiti ca dracu... Hai să ne apucăm de al doilea volum al poeziilor tale... Si nu mv ,ai simt in stare să-l revăd fără să mă apuce revolta fata de veninul acestui timp vitreg... Să fii poet, si este - cantat si scris in cronici literare, să n-ai posibilitatea să-ti scoti o carte, dar să vrei in acelasi timp să faci tot posibilul pentru aparitia poeziilor unei prietene suprate pe lume, pe timp, pe banul ce va fi al cezarului si atat de rar al cuvantului... Sărmanul poet, un cineva trist, flamand si gol, cu ochi de lumină... cu suflet de floare, strecurandu-se prin propria-i viata, consilier literar intr-o editura cu renume... aflat din lipsa banilor in imposibilitatea de a-si scoate ultima sa carte de poezie... Tot romanul s-a nascut poet... pe taraba insa ajung cei cu bani..pe nimeni nu intereseaza insa daca in acele carti exista vreun mesaj...sau daca poeziile acelea sunt sau nu poezii...