Poezie
E vremea
1 min lectură·
Mediu
E vremea
să ne luăm
adio,
parcă te strig
parcă te aud
soptindu-mă
in apus de ziuă
in arsiță
ocean de frig...
Mă iartă,
ți-am rămas atee
păgană
in creasta unui val
umbră
de lacrimă
femeie
galop nebun
de albastru cal...
022609
0
\"soptindu-mă
in apus de ziuă
in arsiță
ocean de frig...\"
alungate, de acel acel
\"galop nebun
de albastru cal...\"
îți mulțumesc pentru toate știutele- dar nerostitele- simțiri... ai reușit un simplu sublim!
cu drag, monique.