De frunze sparte

mereu sensibilă, mereu alta și aceeali, mereu atât de aproape de mine versurile tale, atât de calde... îți mulțumesc. și pentru aceste \"frunze sperte/ în firele de iarbă\", pentru \"umbra gălăgioasă\", pentru acest \"hotar între înainte și înapoi\", pentru tot. cu bine.

ma grabeam, mă corectez singură: \"aceeași\" nu aceeali, \"sparte\" nu sperte. poate era emoția \" unui ecou de tine în mine\". :))

Ma bucura sensibilitatea ta, faptul ca ai rabdare sa citesti, vezi - multi ma cearta ca nu mai ies in \"lume\", ca nu ma mai daruiesc poezie prin reviste, intr-o noua carte... Am obosit de \"lume\", nu mi-a placut niciodata sa ies in evidenta. Am scris cand am crezut eu ca am ceva de spus... Public aici, printre cei carora chiar le pasa de poezie... Iti multumesc, daca o poezie a mea - are ecou intr-un singur cititor - inseamna ca efortul meu n-a fost zadarnic.