Ce vară fără vară...

Ce vară fără vară

Răstignită

Intre ploi,

Ce inalt pustiu

De dragoste suvoi,

Ce adancă

Nepăsarea dintre noi,

Ce oarbă sete

In ochi de lacrimi goi...

Ce fără mine

Sunt la orizont

Apus de viață

In ochi de peste mort...

Ce fără tine

Drumul meu haihui

De cand am hotărat

Să fiu a nimănui...

Vezi ce-am facut cu hibernala noastra vara indiană? Noi, iubite am ucis iubirea, si zadarnic aruncam vina pe altii, pe destin, pe cine o fi... Ne meritam puscaria singuratatii din lumea asta plina de orice, vaduva pană dincolo de stele de iubirea noastra... si plouă, si uite, mă simt vinovată de ploaia asta... incă mai cred că dacă ti-as veni, as deschide cerul, si-as aduce anotimpurile la locul lor... cred nebunia asta desi sunt inchisă intr-un cub de gheață...