Nu esti vinovat

Ești vinovată pentru că, într-o oră de lut, mi-ai scos în față vămi arse de tristețe.
Sentimentul mai poate fi cerebralizat.

De iubire nu poti fi niciodata vinovat, chiar si atunci cand o ea, sau un el - nu te poate iubi - asa cum iubesti tu (aici -cea care scrie)cu asupra masura, dar aflandu-se deja in alt loc, in alt timp...
Oricum multumesc de trecere...

mesajul lui Adrian Munteanu, mi-a adus un zambet inspre ras, era firesc sa fac mentiunea asta... Iti multumesc Adrian ca ma citesti, ca ai trecut cum s-ar spune si pe strada poeziei mele... pe aici - de-io vesnicie plopii sunt fara sot i-a tot innumarat Eminescu... eu insa - nu stiu cum fac da-i vad mereu perechi perechi... Ai naibii plopi...sau poate vederea mea e de vina...vede dublu si n-am baut decat niste fanta... o fi sost expirata...fanta...

Imi pare preaaaaaaaaaaa vetusta, prea uzata aceasta expresie cu \"oră de lut\"...Si, uite ca nu ma supara, chiar ma emotioneaza poezia ta, de ex., ludicul \"Venisem doar / Să te văd, să-ti spun: / Bună dimineata\"...Sigur sunt subiectiva: ma emotionez aiurea, de cele mai dese ori, dar...macar recunosc! :)

Ora mea de lut - uzata, poate da si poate nu... imi plac complexitatile simple... ma bucur ca te-am impresionat... mai fac printre atatea boacane si lucrui simple, ia o lacrima, o parere de rau, o idee... sunt om si nu zea...femininul de la zeu... ne mai citim, mai vb. poate ajungi la marea mea... si ne mai si vedem, fara si - ca nu ne-am mai vazut...