Cu mine de taină

Eu

Ascult

Raurile

Lutului meu,

Asteptand

Intoarcerea

Nepsării

Acasă...

Mereu

In mijlocul viselor

Trează...

***

Si inimile de piatră se sparg

Acum

Iubire să te văd la drum

Peste aceste trepte sparte

De mai departe

Dor spre mai departe

Lovită mană

Atingand o carte...

De-un pumn de arginti

Nenorociti

Pe care nu-i ai,

Dar te minti

Că poti trăi

In libertate

Că imposibilul se poate...

Desi sărac, copil orfan

Din suflet smulgi

Pentru un ban

O lacrimă in decor de teatru

Spărgandu-ti inima in patru...

1994 , Constanta... libertatea celor saraci de ajunge la carti! se scrie mult si bine, se editeaza carti, cu mari sacrificii uneori, dar cati din cei care iubesc cartile au acces la ele? Suntem liberi, si totusi n-am vazut nici un mars al scriitorilor cerand guvernului accesul printr-un pret accesibil la carte!

Tinerii (unii) au spus intr-un sonadj televizat ca a citi o carte nu mai este modern... Nu cumva accesul ingradit prin pret i-a facut pe acestia sa se indeparteze de carte? La moda este internetul... dar pe internet nu poti citi o carte fara sa-ti oboseasca ochii... E modern internetul dar pentru cartile mari, cartile fundamenatale uneori, nu e suficient...

Plang cărtile la mine in odaie,

Stau in genunchi si toate plang,

Mi-e casa ca de apă ploaie

Si-n mine rauri triste curg... scriam eu, privind primele cărti impuscate, atunci in acel decembrie 1989 la Biblioteca Natională din Bucuresti...