Dincoace de indiferență

Dincoace de indiferență stau imbrățisată de uitarea aia a ta aristrocrată-vulgar-bolovănoasă... stau agățată de-o aripă in cuiul bătut cu pricepere in peretele stancii numită iubire... Ce cuminte se prelinge sangele meu albastru pe albul imaculat al penelor mele... pasăre albastră... liniste măiastră... ploaie la fereastră... Si, amintirea bucuriei ca un refren de colindă: Ninge iubite, ninge Dumnezeul Iubirii Copil ne atinge... Dincolo de indiferență, tu - cu toate drumurile bătute de pasi rătăciți printre spini gălăgiosi...