Azi sunt fiica tatălui meu, sau poate doar Gabriela Marieta Secu

Azi sunt fiica tatălui meu, ziaristul Viorel Chiurtu (vezi Romania Liberă)... Am primit o invitatie la celebrarea de 60 de ani, a unui foarte important cotidian Dobrogean... ziarul \"Cuget Liber\", drag mie de altfel - eu sunt Măria sa Cititorul (rar si pe sărite ticluitorul de slovă)... Si totusi, dacă invitatia mi-a sosit din perspectiva tatălui - unul dintre pionierii ziarului Dobrogea Nouă? Imi respect tatăl, nu stiu dacă il si iubesc, e o dilemă a mea personală... oricum invitatia mă onorează, dar mi-ar fi mai pe suflet dacă as sti că directorului general al acestui trust de presa (femeie de altfel - d-na Aurelia Lăpusan)m-ar aprecia pe mine ca ființă, ca simplu beneficiar al publicatiilor bune, al oamenilor de calitate... Inclin să cred că, dincolo de faptul că sunt si fiica tatălui meu - Viorel Chiurtu, reprezint si eu o clipă de bucurie, acest lucru mă obligă, deci, să dau curs invitatiei. Sunt rea si sentimentală... imi aduc aminte de mine - ochi si urechi, nas pană in buza biroului, mirosind literele acestui ziar... Copilarie cu miros de litere plumbuite... Mi s-a cerut să scriu cate ceva despre tata, despre un alt coleg de-al lui - Domnul Petre Zărnescu... domn cu D - mare de la Dumnezeu... N-am putut scrie... nu-s in stare să scriu nimic despre oamenii pe care i-am iubit... ce portret as putea eu să le fac acestora? Cand mi se intamplă să iubesc pe cate cineva - iubesc fiindcă acel cineva merită să fie iubit... nu are nevoie de descriere, de argumente... persoana in cauză emite iubire si eu ca un ecou fac acelasi lucru... Asta pot spune despre Domnul Petre Zărnescu, plecat aiurea Dincolo, desi eu aveam mare nevoie de intelepciunea si obiectivitatea lui... Despre tata, scrie altii sau chiar el... e suficient că scrie la Romania Liberă ( vai de ea Romanie, amar de Liberă cum o stiu eu...). Să fiu azi fiica tatălui meu, sau sunt ceea ce sunt de o bună bucată de vreme - Gabriela Marieta Secu?! Nu stiu, voi afla sambătă, pană atunci insă raman cu incertitudinea dar, si cu bucuria că dintr-un motiv sau altul, s-ar părea că exist.