Epistolară clipă

Epistolară clipă , necunoscuta eu - către marginea ecoului surd de mine insămi... Si tu, orb strigăt, rătăcit de tine cel adevărat... Două instrăinări, intersectate candva langă o buză de fantană in nuc verde, grau copt si maci rosii... Veste poveste de popas... dragoste cu vifor de vară indiană... nopti jumulite de stele, arse de fulger, dimineti cu valuri de ceata... si marea, marea cu sirene si sireni... Si dintr-o dată hăul... Jumătate de lume eu, partea aia cu visele cu sperantele cu hai mai departe...tot mai departe... si jumătate de lume tu - partea aia pragmatică, cu iubirea trece prin stomac, prin contul din bancă, prin icoana de pus in perete si scuipat opinia publică... Jumătatea aia a ta, cu Colivia de aur pentru cantecul ce-ti eram... Si jumătatea aia a mea, cu aripi deschise de la minus la plus infinit... loc unde, aurul era pus la păstrare in furtunile solare... Epistolară clipă, necunoscuta eu - către marginea ecoului surd de mine insămi... in pasi de zbor, deasupra unei colivii superbe... Nu-mi plac bijuteriile, mă stanjenesc...