Atât de departe...

Atât de departe mă simt de plopii infrătiți ai unor păduri ce-ar fi putut să fie... M-au ajuns zăpezile gerului tau, fereastra mi-a inflorit in flori de gheață... Și, nu-mi mai vii pasăre a dorului-gând să-mi alinți clipele goale de spațiu si timp... Zadarnic suvoi de lumină, zadarnice dimineți fără zâmbetul tău potolit... Plecată mult târziu de acolo, de dincolo de acel dincolo de orizont, fărmă a sufletului tău, purtând in ochi aroma unei căutări fără șanse prea mari... Și, nu m-ai recunoscut, m-ai privit ca pe o străină, ca pe o umbră fără stăpân... Surd și orb strigării mele: Nu mă lăsa rătăcită, fii limanul dragostei mele! Atât de departe... dincolo de cântec, dincolo de dor, aromă de disperare intr-un ocean inghețat...Polul Nord si Polul Sud...noi doi si lumea plina de lume intre noi...