Nu ne mai știm

Nu ne mai știm, înstrăinarea ne-a ajuns... poate că nici nu se mai observă ziua cuiva, suntem mulți și visele nu ni se mai întâlnesc... Oricum, în trecere vă spun eu La mulți ani de ziua mea (deja trecută ieri)... mi-e dor de timpul poeziei, de acel bună ziua rostit în treacăt... și de voi mi-e dor... chiar dacă timpul realității e așa cum e, strâmt uneori hâd...mușcând din acea armonie pe care ți-o aduc muzele, prietenii...