Această linște

această liniște oarecum tumultoasă mi-a redat nepăsarea știu eu, resemnarea șlefuindu-mă diamant tăind pofta de drum a prea multor vise zdrobite în fiecare temelie de mai aproape mai mult mai curat... nu mai vreau să schimb nimicul din jur... las curgerea vremurilor în voie la capătul capătului alt Noe iși va implanta o pereche de branhii sunt tristă soarele meu e bolnav otrăvit de întunericul unui alt univers are o criză de fiere...