Știam

Șovăiala mea a fost întemeiată... E mult prea târziu să-ți reproșez infidelitatea, n-ar mai folosi nimănui... mă felicit, îmi dau premiul I cu coroniță pentru că n-am sărit peste linia orizontului în ceea ce te privește... N-ai fost atent, distratul meu amnezc de azi... iți spusesem că sunt unică, că îmi place totul sau nimic... că sub nicio formă nu pot accepta căruțele cu cinci roți... sau mai multe... Și, uite dincolo de realitate, dincoace în poveste rămâi frumos, brad frumos... altfel decât ești în realitate... Și dacă vreo dată îți va fi dor de acela care ai fi putut fi, uităte în oglinda ochilor mei... mulțumește acestora pentru imaginea pe care ți-au păstrat-o, tocmai fiindcă eu am știut că nu e cazul să trec linia orizontului...