nici măcar o literă

nici măcar o literă o silabă un cuvânt un răspuns la întrebarea rostită care-am fost si mai sunt... prea înalte turnurile astea fără scări cu zidarii ciorchine agățați de mirări... of, cum nu-mi plac mie suișurile astea și căt de limpezi apele pe care plutesc pășind cu aripile... vezi, fără nici o înălțare am să-i salvez pe zidari am să le spun cine sunt și ei temându-se de zborurile mele vor smulge pe rând cărămizi... nu, n-au cum să mă nimerească fii fără grijă sunt doar amintirea sufletului meu, o iluzie... cu fiecare cărămidă aruncată în ceea ce cred ei că sunt vor ajunge cu furie oarbă în sfărșit pe pământ...