Să nu-mi fii supărat

La margine de poveste... Să nu-mi fii supărat, eu nu sunt, nu-i vina ta că-n umbre m-ai pierdut n-aveai cum să găsesti originalul eu n-aveam voie dincoace de trecut să-ti spun prezentul viitor durut... Să nu-mi fii supărat, n-a fost să fie in acest tot mai mult decat un vis cu umbre insufletite, inselătoare din clipe innebunite să-ti lipsesc stiind că intr-o mintită viată viitoare mă vei găsi si am să te găsesc... Nu-i nimeni vinovat, Iubite, n-aveai de unde sti intre cele 99 de umbre, sau poate 999 de umbre, care din toate avea să fie cea adevărată... in felul lor, toate sunt putin adevărate, numai eu mă născusem pentru a te iubi, cu acel \"te voi iubi pană la moarte si dincolo de moarte prin iubire voi trăi\"... Zadarnic ai trecut toate probele focului, 100, 1000 de imagini au fost prea multe... n-aveam voie să clipesc... si tu, nu erai destul de puternic ca să simti cum mirosea iubirea adevărată... nu fii supărat, umbrele astea au si ele iubire, clipe de iubire... atat. Vesnicia iubirii este la mine... te astept cu ea, dincolo de orizont...