deszbinarile noastre

dezbinarile noastre cu ăia frații, părintii, copii ăilalti săracii sau bogatii... săraci de suflet, imbogătitii de pe grumazul celor săraci de hrană, bogati de minte diabolică de trădare de manipulare că de, pozitia sociala averea personală mai ales cand esti liderul amăratilor nu-ti dau statut de imbecil ci doar te socoteste demn urmas al dacului Bicilis altfel de imbecil al imperiilor de odinioară... zadarnice ore de istorie nimeni nu crede in ciclicitatea evenimentelor nimeni nu vede ca altfel de frati au fost si in 1907, ca linistea si ordinea publică a capitalului (afacere prosperă cu dini paturici) a avut si va avea nevoie de vinovati in mijlocul unor legi dezbătute si iar dezbatute. amaratul care de foame s-a uitat in curtea aluia ce avea o rață rață pierdută prin bălării suportă bine detentia desi bleaga aia de pasăre s-a intors pe seară-n cotet... cum o să suporte detentia păturicii care au semănat neghină, care au dat ordin să fie defiintate canalele de irgatie ca de, in democratie painea e mai ieftină la străini... si ce bine le cade scosul de ochi intre frati, parinti si copii... nu mai au nevoie de legi care să tină departe săracii ăstia ajutati să se prostească in fata interdictiilor de toate culorile financiare: carte scumpă, invatamant gratuit si alte rahaturi de corn cu lapte de drumuri batute printre lupi de scoli si de dezbinarile astea ale noastre mană cerească pentru potopul minciunilor in care trăim...