Aripi pentru doi

Vezi tu, n-a ajuns perechea aia a mea de aripi, pe care ti-am dat-o atunci, inainte de a te cățăra nebuneste pe piscul hăului iminent... Credeam că, văzand in mine renunțarea la zbor, vei ințelege că varfurile ascutite nu ajung niciodată la Dumnezeu si nici nu au puterea de a-i dumnezeii pe alpinisti... Aripile mele, bietele, inutilele mele aripi, nu ti-au salvat alunecarea in hău... Ele imi fuseseră date mie la inceputul inceputurilor, asa cum si tu primsei in dar aripile tale, aripi pe care le-ai impăturit si ti le-ai pus sub gheare, sfasindu-ti propriul zbor... Vulturul nu poate zbura cu aripi de fluture, si iar, vinovătia imi apartine... uitasem să-ti aduc aminte, in orbirea aia a ta, ca eu eram fluture si tu vultur...