GDGabriela Docan
Verificat@gabriela-docan
Bistrita
„„Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi” – Tudor Arghezi”
💬 Comentator Activ
Cronologie
mi-a plăcut foarte mult versul \"Îți știu răsuflul gata să adere\"... nimic nu e în plus, nimic nu e în minus la acest sonet fragil, în care curg versuri de o mare sensibilitate, de un erotism fin, sugerat...
Pe textul:
„Nici n-ai ieșit din cuibul desfătării" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextRemarc :\"vise lenevind dincolo de geamurile fumurii
ale memoriei....,\"....vise care încet se sting odată cu persoana care le-a inspirat...memoria are într-adevăr geamuri fumurii, contururile se șterg cu timpul, pare tot mai greu reconstruirea unor imagini cândva prezente...
ale memoriei....,\"....vise care încet se sting odată cu persoana care le-a inspirat...memoria are într-adevăr geamuri fumurii, contururile se șterg cu timpul, pare tot mai greu reconstruirea unor imagini cândva prezente...
Pe textul:
„noaptea în care" de silviu dachin
0 suflu
Contexte mult erotism în versurile tale..
Remarc:\"Si coapsele tale sarutau dansuri in lipsa picaturilor de timp\"....ce exprima atemporalitatea clipelor de dragoste...
Remarc:\"Si coapsele tale sarutau dansuri in lipsa picaturilor de timp\"....ce exprima atemporalitatea clipelor de dragoste...
Pe textul:
„Oasele tale femeie…" de Ionut Demetrescu
0 suflu
Contexteu înțeleg sângele din aceste versuri ca exprimând ideea de viață...
Pe textul:
„sângele meu izbit de geamul lunii" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextO poezie despre gropile din pământ și golurile din suflet.
Două comparații interesante: asocierea soarelui ce apune cu o roșie putredă și a ochilor morții cu două cireșe...
Remarc:\"nici azi n-a îngropat pe nimeni
mai adînc decît s-ar fi
îngropat pe sine însuși.\" Fiecare suflet poartă în el un cimitir cu mormintele lucrurilor și ființelor ce nu mai sunt prezente în viața noastră...noi înșine suntem groparii altor suflete, cu știință sau fără știință,îngropăm valori, încredere, speranțe, vise...ne îngropăm pe noi înșine în tranșee de gânduri făcute ziduri împotriva lumii...
Două comparații interesante: asocierea soarelui ce apune cu o roșie putredă și a ochilor morții cu două cireșe...
Remarc:\"nici azi n-a îngropat pe nimeni
mai adînc decît s-ar fi
îngropat pe sine însuși.\" Fiecare suflet poartă în el un cimitir cu mormintele lucrurilor și ființelor ce nu mai sunt prezente în viața noastră...noi înșine suntem groparii altor suflete, cu știință sau fără știință,îngropăm valori, încredere, speranțe, vise...ne îngropăm pe noi înșine în tranșee de gânduri făcute ziduri împotriva lumii...
Pe textul:
„groparul vesel" de Costel Stancu
0 suflu
Contextpoate că oglinda de după moarte se reîntregește numai din cioburile rezultate din viață, ca o continuare a primelor două versuri, ceea ce ia viața, moartea adaugă....e foarte interesantă simbolistica versurilor tale, de altfel foarte concentrate....
Pe textul:
„tot" de Costel Stancu
0 suflu
Contextcu alte cuvinte,dar nu atât de originale ca ale tale, a fi liber înseamnă a vedea oportunitate acolo unde alții văd constrângeri...:)
Pe textul:
„zid" de Costel Stancu
0 suflu
Contextunele clipe devin atemporale...o atemporalitate bine exprimată în versurile tale, liniștea respirând întreg noianul de cuvinte, ce par a fi fost spuse deodată...inedit sentimentul în care simți că nu mai trebuie nimic spus, deoarece totul se știe...un sentiment pe care îl încercăm uneori în preajma unor persoane...
Pe textul:
„seară de mai" de Costel Stancu
0 suflu
ContextAcum materia neagră în toate crește
Și absolut nimic nu o mai oprește,
Crește insidios precum un cancer
Aducând durere pe pământ și în cer.
Acum boala crește în carne și oase
A puroi și a moarte totul miroase,
Acum în cel mai negru ultim ceas
Suferința e tot ce a mai rămas.
Și absolut nimic nu o mai oprește,
Crește insidios precum un cancer
Aducând durere pe pământ și în cer.
Acum boala crește în carne și oase
A puroi și a moarte totul miroase,
Acum în cel mai negru ultim ceas
Suferința e tot ce a mai rămas.
Pe textul:
„Poezie maladivă" de Angela Dinu
De îmbunătățit0 suflu
Contexttăcere, iarnă, istorie,....un tablou al iubitei,construit retrospectiv într-o ambianță nouă, în care absența persoanei iubite primește o nouă alură așteptând...așteptând, este timp și pentru istorie..:P
Interesantă asocierea mâinilor cu niște păsări fără glas...mi-am adus aminte de jocul umbrelor proiectat pe un perete în care cream o pasăre din unirea mâinilor...mâinile:\"ținutul păsărilor fără glas\"...frumos
Interesantă asocierea mâinilor cu niște păsări fără glas...mi-am adus aminte de jocul umbrelor proiectat pe un perete în care cream o pasăre din unirea mâinilor...mâinile:\"ținutul păsărilor fără glas\"...frumos
Pe textul:
„Tacere de iarna" de Sima Cristian
0 suflu
Contextgăsesc multă originalitate în versurile tale...mi-a plăcut ideea cafelei în care se materializează distanța dintre două suflete.... mi-a plăcut ideea trenurilor personale care circulă pe peronul minții...autodescrierile ca \"punct pe o linie frântă\", ca o \"bucată de praf\"...
Pe textul:
„Nocturna" de Sima Cristian
0 suflu
Context\"Ai să mă uiți de tot, curând/ Cum uită roțile... asfaltul...\" e foarte interesantă această comparație și originală.
Pe textul:
„SCRISOARE" de Mihai Ionescu
De îmbunătățit0 suflu
Contextpoezia ta pare a fi scrisă dintr-o răsuflare....frumoase versuri...îmi place ideea dimineții care poartă în pântec iertarea întunericului..
Pe textul:
„tăcere" de pop romeo
0 suflu
Contextversurile tale îmi amintesc de cartea lui Oscar Wilde \"Portretul lui Dorian Gray\"
Pe textul:
„autoportretul" de Costel Stancu
0 suflu
ContextÎmi plac aceste versuri : \"mi-e dor de mama si de ger -
fiindca amandoi ma mustra.\" Ai făcut niște asocieri neobișnuite, dar originale și frumoase.
fiindca amandoi ma mustra.\" Ai făcut niște asocieri neobișnuite, dar originale și frumoase.
Pe textul:
„Din caietul meu" de Florin DeRoxas
De îmbunătățit0 suflu
Context