Poezie
tăcere
1 min lectură·
Mediu
între noi doi tăcerea își făcuse
culcuș
din păsările întrebărilor nepuse
liniști curtate de nori
pe liniști apuse
râdem sau plângem în vis nepătruns
între noi lacrima dimineții
sparge zidul ce n-are ferestre
ne rătăcim pașii în zestre
mirată și lungă cât somnul nebun
ce tace-n oglindă
sărut tâmplele dimineții
ce poartă-n pântec
iertarea întunericului
aud cum plângi alături un descântec
spre minunarea clipei
îndesită-n fum
ce-și suge laptele-n tăcere
tac clopotele ultimului nostru sărut
ca o vioară întoarsă pe sfoară
acasă
023.172
0
GD