Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

autoportretul

1 min lectură·
Mediu
după mulți ani te oprești în fața autoportretului
bănuind că din spatele lui te privesc
ochii altcuiva
- ah, teama de a te abandona
pur și simplu necunoscutului
după ce toată viața te-ai străduit
să rămîi fidel imaginii din oglindă -
e falsă e falsă dragul meu privitor
autoportretele nu îmbătrînesc niciodată
doar lăcrimează uneori
cînd trecem pe lîngă ele și uităm
a le strecura cîte o monedă de aur între dinți
în rest: orele trec – morți exacte
și norocoase. ne amintim de noi abia seara
adunați să păzim duhul zilei ce-a fost.
023533
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
94
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “autoportretul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/193094/autoportretul

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@gabriela-docanGD
Gabriela Docan
versurile tale îmi amintesc de cartea lui Oscar Wilde \"Portretul lui Dorian Gray\"
0
@emilian-valeriu-palEP
emilian valeriu pal
Un autoportret general valabil, din pacate putin inconstient pentru cei mai multi.
\"orele trec-morti exacte si norocoase\".
Duhul zilei ce-a fost. Nici n-are nevoie de mai mult acest poem.
Emil
0