Gabriel-Vincențiu Mălăescu

Bărbatul - secundă, bărbatul - oră, bărbatul - zi, bărbatul - an, bărbatul - viață. Femeia - secundă, femeia - oră, femeia - zi, femeia - an, femeia - viață. Iubirea -

Intrus în propriul spațiu invidiez umbra alungând durerea săgetez fibrele bolnave de paradigma conceptelor inundătoare primordial neatinse. Invulnerabil în propriul spațiu mistific

Motto: „Ei nu au mai vorbit. Despre ei nu s-a vorbit.” Ion Mureșan – cartea Alcool De câte ori merg la cimitir, la mormântul copilului meu decedat mult prea

Chioșcul Chioșcul de ziare e mereu deschis lângă stația de tramvai. „Bună dimineața, doamnă, dați-mi ziarele mele.” „Poftim.” „Mulțumesc.” Zâmbesc, zâmbește și plec

Cine se scoală de dimineață ajunge până la colțul străzii să-și ia pachetul de tutun și câteva ziare; că altceva mai bun n-are de făcut. N-a început, n-a terminat nimic concret. N-a vrut

Într-un muzeu cel mai mult te încântă coarnele unui cerb agățate pe perete într-un loc la vedere să le poată admira orișicine. Într-o pădure cel mai mult te încântă coarnele unui cerb al

De ziua mea îmi voi aduce-aminte de toate nerostitele cuvinte ce-am vrut să le trimit în lume, mesajul meu să-l poată spune. De ziua mea îmi voi aduce-aminte ideile ce mi-au trecut prin

Substituiri de cremeni, reactivând orgii, într-o zi vor dori să le semeni cu-argint încrustat în cuțite tăioase, vitalizând duioase iubiri de bărbat. În Eldorado, țara atâtor

Când am pornit în viață am vrut să fiu un inginer al sufletului, apoi am devenit inginer, am construit, am inventat, am luptat; acum în ultimul prag al vieții sunt tot un inginer al

Deasupra dealului stau strânși nori de ploaie spre Berca,lângă „vulcanii noroioși”, copiii curioși numără mofetele doar până la douăzeci și unu; mai departe nu socotesc pentru că se tem de

În casa de la țară așezată într-un loc nepotrivit de feng-shui am primit loviturile ca un gladiator în arenă căruia i se hotărăște soarta de poziția unui deget în sus sau în jos viață sau

Citesc, scriu pe Internet, iau micul dejun pe Facebook, cina pe Twitter. În timpul zilei vorbesc pe Messenger cu prietenii, cânt, strig, bat din picioare de frig. Verific

Nimeni n-a pus un felinar la ușă, halucinogenele au făptuit miracole, stabilind între ce coordonate ficțiunea are voie să viseze. Maniacii s-au grupat într-o sectă, au deschis cripta în care

Motto: Pustie și albă e camera moartă … Și focul în vatră se stinge scrumit … Poetul, alături, trăsnit stă de soartă, Cu nici o schinteie în ochiu-adormit … Alexandru Macedonski –

17 Iulie 1991 Ora 4,45 – sună ceasul. Mă trezesc cu gândul la ce va urma. Ultimele pregătiri înainte de plecare. Mă spăl, mă bărbieresc, beau o cafea, mă îmbrac. Mă grăbesc, deoarece la ora

Mi-e teamă că voi ascunde tristețea după foile cărții pe care-o citesc, mi-e teamă că voi descoperi durerea topindu-se-n creuzete firesc. Mi-e teamă că vei ghici suferința și nu voi putea să

Drac tânăr, ahtiat de petrecere, cu clopul pe cap și ochi de ciclop, în pădure caută scoarța copacului insomniac ce-și ține cumpătul într-un afiș. El dă cu zarul: șase-șase, ascunde pana în

În atelierul sculptorului obiecte aruncate la-ntâmplare, tablouri lângă zeci de topoare, scule și cărți, computer și scaune îmbrățișate-n lumina galbenă zăbrelită-n fereastră, pendula cu ore

Nimic nu m-a durut ca această încredere oarbă; am vrut să soarbă întunericul putere din mine. La popasul din crucea nopții am călcat dincolo de margine de drum. Acum îmi înflorește

S-a dat startul: pistolul stârnește o întreagă artilerie de mitraliere. Câtă gălăgie este în jur, de parcă întrecerea asta ar fi un axis mundi pentru fiecare, un fel de atac la adresa

Am fost să revăd casa copilăriei mele. Cunoșteam strada și aș fi nimerit chiar cu ochii închiși. Îmi aminteam casa, lungă ca un vagon de cale ferată, care începea de la stradă și se termina tocmai