Inginer al sufletului

se poate? Sunt sigur că aveți cu ce să vă mândriți... mă refer la frumoasele realizări la locurile de muncă, în familie, în societate. Ca idee îmi place mesajul \"inginer al propriului suflet...!\" Însă,(și... vă rog să-mi scuzați obiecțiile) după părerea mea primul \"al sufletului\", nu-și are rostul. \"Am vrut să fiu un inginer, apoi\" - \"chiar am devenit\". Enumerația verbelor la perf compus aș schimba-o cu forma de mod gerunziu (luptând, construind, inventând...) În final, aș zice: \"acum, pe ultimul prag...\" Sunt aproape sigur că veți remodela poezia, îmbogățindu-i un piculeț conținutul. Cu stimă și respect! Mult succes!

Rețin cu interes observațiile dvs. La începutul carierei mele aș fi vrut să urmez o carieră literară, scriind poezii de atunci. Nu s-a putut. Prin expresia „inginer al sufletului” înțeleg poetul. Miron Radu Paraschivescu în „Jurnalul unui cobai” comentează pe marginea acestei expresii amintindu-l pe Malreaux.
Așa se explică primul „inginer al sufletului”. Mă voi gândi la celelalte sugestii. Mulțumesc de trecere. Vă urez și eu mult succes.