Gabriel Tudorie

Am coborât suficient înspre oricare tenebre încât să-mi dau seama că nici unul dintre noi nu deține cu-adevărat nimic afară de propria luciditate și asta, în funcție de sinceritatea cu care fiecare se raportează la propria-și existență, doar până la un punct. Este un lucru pe care ori nu l-ați descoperit ori nu l-ați înțeles. Vă hazardați deci acuzându-mă dar era de așteptat

PS 1 Cuvântul, din câte știam, nu este pentru „a ajuta” creației.
PS 2 ultimele trei ... afirmații ale acestui text sunt de-a dreptul ... de-a dreptul.
PS 3 nu vă deranjați să-mi răspundeți, sunt sigur că mai aveți multe de scris. Cel puțin până când strașnicul de șarpe se va sătura să tot mănânce din sine.

nu subiectivitatea mă-ndeamnă să recunosc aice Starea. iar dacă subiectivitate este aceasta, fie.(petrecem oricum prea mult timp încercând să fim/părem obiectivi). e-un vers pe care-l remarc pentru sinceritate (nu că altele ar fi lipsite de acest aspect), dincolo de construcție și orice altceva. genul de sinceritate care îl aducea pe Serghei în starea aceea de-a zice "sunt bolnav de tot prieteni, sunt bolnav peste măsură...". și, ca unul care-amintea-ntr-un vers despre cizme, pe lângă cele remarcate de marțian, nu pot să nu zic și de-acesta "nici un cizmar nu pingelește întoarcerea". te salut și mă opresc aici că iar gustat-am "de pe sus" și-i riscul de a bate câmpii. hau hau

intenționam o abordare liniară a acestui text dar, sedus de propria-mi imaginație și slăbiciune deopotrivă bahică și geometrică, după primul vers am pierdut minute bune (ore să fi fost sau ani?) încercând să-mi imaginez un pătrat rostogolindu-se. voi trece astfel direct la concluzii: observ și salut cu viu (sau ne-mort) entuziasm capacitatea dumneavoastră de a reține cuvinte (deși, recunosc, mă declar puțin întristat de penuria de Cuvânt). un singur lucru nu reușesc însă să-l deslușesc stimată doamnă : acest uruburu, are el ceva de-a face ori este el un soi de buru-buru (ca-n bancul cela de demult) ?

PS - remarc și heideggerianismul situației - în acest cotidian (al portului cinstit) ați reușit, principial, a flecări

eu cred că mai bine faceți rost de un planor (dacă nu găsiți, mintoși cu sunteți, puteți desigur să fabricați unul - cartoane sunt peste tot) și să-i dați drumul pe vânt, de pe pista din clinceni până la pistele particulare din snagov. nu de alta dar așa măcar evitați și zona aviației și îmbulzeala de la ieșirea sau intrarea în bucurești, în funcție de direcția de mers, desigur. și odată ce ați stăpânit și planorismul, mintoși cum sunteți sunt convins că o s-o faceți, puteți s-o luați ușor cu vântul până la adâncata-nfundata etc. fapt pentru care, și beau în cinstea voastră, 'ți-ai dracu

p.s. - trandafire, patraulea, dormiți mă?

se compune din trei părți, alese de unde se vor fi ivind, desigur dar, esențiale.
Dat fiind că acestea uneori, grație uzurii ori necorespunzătoarei întrețineri
se-ndepărtează de ideea armonioasei conlucrări,
(via temperamentul utilizatorului, în cazul de față și vânător și gonac deci,
om cu infinită responsabilitate),
gloanțele trase
(numite-alcândva plumbi, numite in cazul ce încă-i de față alice de 2/2.5 mm )
se pierd ocazional prin buturugi.
Care, buturugi, se cer despicate, desigur esențial.
Pentru că, nu-i așa, simpla și niciodată pura risipă de muniție,indiferent de calibru, atât pe vreme de pace
cât și pe vreme de război, frecție la picior de lemn chema-se-va
Concluzia fiind: grijă mare la topor, mai crapă-n coadă - când și când.

1. sincer, mi se pare prea diluat (asta n-ar fi rău dar, ținând cont de subiect, nu e deloc bine). îmi lasă impresia că l-ai scris matol, la nervi și trăgând cu dinții de fiecare amintire (în fiecare dimineață ne trezim (mă trezesc) cu tot mai puține) dar ne-reușind să te prinzi de nici una, fapt altfel explicabil dar, repet, ținând cont de subiect, nu tocmai indicat. desigur că au fost vremuri tulburi, desigur că au fost perioade în care lucrurile chiar se desfășurau cu rapiditatea și lipsa de coerență cu care le prezinți aici dar, vorba Domniei Sale, "nu-nvie morții, e-n zadar copile". prin urmare, simpla trecere în revistă a unor fapte ori întâmplări - pentru că asta mi se pare textul acesta - nu mai e nici suficientă și nici necesară
2. prea mulți bani în textu' ăsta. faza cu banii dați la taximetrist mi se pare, nu știu de ce, vulgară
3. (ai uitat de birtu ăla de lângă școala nu mai știu care unde am băut dimineața aia și ziua aia cu claudiu, după o noapte în care mi-e imposibil să-mi aduc aminte unde am băut)
4. titlul nu mi se pare sincer pentru că menționatul claudiu apare aici doar ca pretext pentru numitul marțian să-și amintească de lucruri. poate era mai bine să zici "Dimineți. Era și claudiu".

Altfel, cele nebune, Marțian.

Cocotă-n toc, din hop în hop
Și fără ritm și fără scop,
Sorbindu-ne ca dintr-o halbă
Pe noi, cei ce din lumea-ilaltă
Privim, zâmbim și ca-ntr-o halbă
Scuipăm prisosul din puțin

știu, știu, sunt un alcoolic. trecând de asta-s și grotesc.