Poezie
cea mai iubită dintre pământence
(la temptation de saint-antoine)
1 min lectură·
Mediu
ne-am cunoscut de valentine's day îmi păreai un iepuraș decupat dintr-un ziar de scandal cu urechile mai mari decît gura privirea pierdută prin neguri mai mult sau mai puțin literare zâmbind protocolar ți-ai deschis șlițul amintirilor încă fierbinți ca și cum timiditatea mea ar fi fost afrodisiacul perfect pentru un bărbat trecut deja pe o listă neagră mai neagră ca noaptea în care m-ai invitat la tine acasa și eu n-am avut curajul să vin de atunci au trecut luni întregi și o vară fierbinte mai fierbinte ca orice fantasmă din iarna aceea aproape frigidă când am mințit că te vreau și că sunt obsedată de tine-ai crezut că voi fi doar o lolită pe care ti-e ușor s-o-mblânzești ghinion ne-am futut peste tot dar în vis tu nu m-ai avut niciodată
0144.842
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mirela Lungu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 1
- Actualizat
Cum sa citezi
Mirela Lungu. “cea mai iubită dintre pământence.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mirela-lungu-0016481/poezie/13996510/cea-mai-iubita-dintre-pamantenceComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓decat mîinile mele dupa lectura. nu stiu, stilul asta are si el un schepsis nu doar o insiruire de evenimente cu iz personal, care nu ma intereseaza, adica asa ca o rubrica de can can in care mai aflam pe unde si cu cine si-o mai trage x. nu, miza e nu sa aflu ce si cum ci sa ma pui in situatia ori sa-mi doresc sa fi fost eu tipul, ori sa ma simt ca am fost - ei, asta mi-as dori eu de la textele astea...
0
MLleo, categoric, nu asta e miza textelor mele si nici nu a fost vreodata, regret sincer ca tu crezi asta, ca e vb aici de viata mea personala sau mai stiu eu ce "can can" cum o spui chiar tu...:D
imi dau seama insa ca textul nu a ajuns la tine, ma refer aici la mesaj, asta nu inseamna ca nu exista totusi, macar intentia sa... literara;)
promit sa reflectez la "cerinta" exprimata si sa ma gandesc daca si cum as putea-o "satisface":P pe viitor...
amical,
M.
imi dau seama insa ca textul nu a ajuns la tine, ma refer aici la mesaj, asta nu inseamna ca nu exista totusi, macar intentia sa... literara;)
promit sa reflectez la "cerinta" exprimata si sa ma gandesc daca si cum as putea-o "satisface":P pe viitor...
amical,
M.
0
AMsesizez, de asemenea, note biografice. care transformă textul într-un soi de dispută personală dintre doi oameni dintre care unul duce totu-n public undeva spre vulgaritate.
nu văd de ce-i poezie de dragoste și nici titlul nu-mi place.cât despre mesaj ... cred că-mi displace să aud cum el a futut-o pe ea prin toate găurile dar ea a rămas liberă și cumva virgină. nu știu de ce-mi sună invers, a "mi-am luat-o dar nu recunosc".
una peste alta, ai un nu hotărât de-aici. nu e nimic poetic în indecență. și nu vorbesc aici de cuvintele tari ci de poalele-n cap, fluturate-n chip de ars poetica.
nu văd de ce-i poezie de dragoste și nici titlul nu-mi place.cât despre mesaj ... cred că-mi displace să aud cum el a futut-o pe ea prin toate găurile dar ea a rămas liberă și cumva virgină. nu știu de ce-mi sună invers, a "mi-am luat-o dar nu recunosc".
una peste alta, ai un nu hotărât de-aici. nu e nimic poetic în indecență. și nu vorbesc aici de cuvintele tari ci de poalele-n cap, fluturate-n chip de ars poetica.
0
GTCocotă-n toc, din hop în hop
Și fără ritm și fără scop,
Sorbindu-ne ca dintr-o halbă
Pe noi, cei ce din lumea-ilaltă
Privim, zâmbim și ca-ntr-o halbă
Scuipăm prisosul din puțin
știu, știu, sunt un alcoolic. trecând de asta-s și grotesc.
Și fără ritm și fără scop,
Sorbindu-ne ca dintr-o halbă
Pe noi, cei ce din lumea-ilaltă
Privim, zâmbim și ca-ntr-o halbă
Scuipăm prisosul din puțin
știu, știu, sunt un alcoolic. trecând de asta-s și grotesc.
0
CALeonard,poezia ESTE personală, nici pe mine nu mă interesează că X a rupt-o în bătaie pe Y (poezia ta, "o cască de apă"), miza aici nu este cine, cum, pe unde și-o trage,ci ceea ce este DINCOLO de asta,flash-uri de viață, cu toată poezia din ea...
0
ABmirela draga, mie mi-a placut textul asta. de fapt, mie imi cam place tare ce scrii tu, dupa cum am mai zis in repetate randuri pe sub alte texte.
acum, singura mea problema ar fi referitor la incadrarea textului, ca si mie mi se pare ca nu e poezie de dragoste, fiindca tu doar zici (in text, of course, vorbim de autoarea euridice nu despre femeia mirela) ca ai facut sex cu el (nu pot cu cuvantul f acum, sorry... :D), si el nu te-a avut in vis... vasazica mie imi rezulta de aici ca voi doar ati exersat o gimnastica sexuala prin toate locurile gasite libere (fac precizarea aci ca eu am inteles altfel bucata finala decat o antecomentatoare care a priceput ca era vorba despre mai multe gauri disponibile in dotarea oricarei femei; eu am inteles ca voi ati gasit mai multe locuri, adica pat, cada, banca in parc, lift exterior hotel etc... daca ma insel, te rog sa imi spui; multumesc anticipat:))... asa, sa reluam, deci tu ai facut sex, nu dragoste, el la fel, sau poate nu, dar fiindca tu scrii poezia, in opinia mea, cred ca daca te culci cu unul pe care nu-l iubesti si scrii dupa aia despre, nu e o poezie de dragoste, e o poezie de sex. drept pentru care ma gandesc ca n-ar fi rau daca s-ar infiinta pe site o sectiune cu poezii despre sex, fiindca lumea oricum scrie intensiv despre experientele sexuale proprii sau nu, reale sau imaginare, si macar sa stim unde sa mergem daca ne-am saturat de bel ami, par example... sau de sandra brown... ;)
all in all, mie mi-a plcut rau de tot chestie cu slitul amintirilor (ar trebui brevetata, zau asa!), iarna frigida si timiditatea afrodisiac...
so, good job gal!
acum, singura mea problema ar fi referitor la incadrarea textului, ca si mie mi se pare ca nu e poezie de dragoste, fiindca tu doar zici (in text, of course, vorbim de autoarea euridice nu despre femeia mirela) ca ai facut sex cu el (nu pot cu cuvantul f acum, sorry... :D), si el nu te-a avut in vis... vasazica mie imi rezulta de aici ca voi doar ati exersat o gimnastica sexuala prin toate locurile gasite libere (fac precizarea aci ca eu am inteles altfel bucata finala decat o antecomentatoare care a priceput ca era vorba despre mai multe gauri disponibile in dotarea oricarei femei; eu am inteles ca voi ati gasit mai multe locuri, adica pat, cada, banca in parc, lift exterior hotel etc... daca ma insel, te rog sa imi spui; multumesc anticipat:))... asa, sa reluam, deci tu ai facut sex, nu dragoste, el la fel, sau poate nu, dar fiindca tu scrii poezia, in opinia mea, cred ca daca te culci cu unul pe care nu-l iubesti si scrii dupa aia despre, nu e o poezie de dragoste, e o poezie de sex. drept pentru care ma gandesc ca n-ar fi rau daca s-ar infiinta pe site o sectiune cu poezii despre sex, fiindca lumea oricum scrie intensiv despre experientele sexuale proprii sau nu, reale sau imaginare, si macar sa stim unde sa mergem daca ne-am saturat de bel ami, par example... sau de sandra brown... ;)
all in all, mie mi-a plcut rau de tot chestie cu slitul amintirilor (ar trebui brevetata, zau asa!), iarna frigida si timiditatea afrodisiac...
so, good job gal!
0
SPpentru mine ăsta e mesajul de forță și nu e puțin lucru într-o lume poetică. Cu stimă!
0
MLalina, e dreptul tau sa nu-ti placa titlul si orice altceva, dar, pana una-alta, inainte sa arunci cu "piatra" poetico-literara, n-ar strika si ceva argumente "rationale", dincolo de un "subiectivism" aproape indecent...:D
pozezi in chip de "lupoaica moralista" pe un teren (psiho-literar) adanc minat;)
p.s. fie vb intre noi, comul tau pare mai "personal" ca textul meu...:)
gabriel, "si fara ritm si fara scop", (tu) reusesti sa bati pasul pe loc:)))))
cristina, ma si mir ca cineva mai poate zari "dincolo" de asa-zisele mize poetico-absurdo-grotesti:), multumesc pt punctul pe "I", regret sincer ca nu ai dezvoltat un pik mai mult acest "pdv":P
anca, apreciez cu adevarat comul tau si "efortul speculativ", finalul are, asa cum se poate observa, mai multe sensuri, fiecare lector il alege pe cel care i se potriveste si ii spunea realmente ceva, asta si in functie de el, nu-i asa:))? tu ai ales, clar, varianta "soft";)
cat despre "a fi sau a nu fi" poem "de dragoste", incadrarea nu trebuie legata neaparat de sexul care se face sau nu intr-un fel sau altul, intr-un loc sau altul, in vis sau in real, ci de "amtosfera", intentia discursului care este, totusi, una lirica, asa cum bine a punctat viorel...:)
viorel, iti multumesc pt ca ai ales exact ce trebuia din acest text mai mult sau mai putin indecent, disputat, dedublat etc., desi finalul se poate "taia" si altfel, ma asteptam ca cineva sa observe totusi.....
multumesc tuturor pt lectura & comuri pro/contra:)
eury
pozezi in chip de "lupoaica moralista" pe un teren (psiho-literar) adanc minat;)
p.s. fie vb intre noi, comul tau pare mai "personal" ca textul meu...:)
gabriel, "si fara ritm si fara scop", (tu) reusesti sa bati pasul pe loc:)))))
cristina, ma si mir ca cineva mai poate zari "dincolo" de asa-zisele mize poetico-absurdo-grotesti:), multumesc pt punctul pe "I", regret sincer ca nu ai dezvoltat un pik mai mult acest "pdv":P
anca, apreciez cu adevarat comul tau si "efortul speculativ", finalul are, asa cum se poate observa, mai multe sensuri, fiecare lector il alege pe cel care i se potriveste si ii spunea realmente ceva, asta si in functie de el, nu-i asa:))? tu ai ales, clar, varianta "soft";)
cat despre "a fi sau a nu fi" poem "de dragoste", incadrarea nu trebuie legata neaparat de sexul care se face sau nu intr-un fel sau altul, intr-un loc sau altul, in vis sau in real, ci de "amtosfera", intentia discursului care este, totusi, una lirica, asa cum bine a punctat viorel...:)
viorel, iti multumesc pt ca ai ales exact ce trebuia din acest text mai mult sau mai putin indecent, disputat, dedublat etc., desi finalul se poate "taia" si altfel, ma asteptam ca cineva sa observe totusi.....
multumesc tuturor pt lectura & comuri pro/contra:)
eury
0
CADistincție acordată
… acestui text "e mai multe" ca să zic așa.
Mirela, tu scrii ȘI pentru vulg, dar nu numai, poemele tale sunt ȘI "pour les connaisseurs", iar cum aceștia se pare că-s destul de puțini (ori te vizitează mai rar pe aici)… interpretările textelor tale rămân adeseori la suprafață: texte picante, pe alocuri vulgare, hi-hi, ha-ha, unora le place limbajul comun, care ajunge mai repede la oamenii obișnuiți, alții – pudibonzii – te critică pentru el, PUȚINI sunt însă cei care trec DINCOLO de acest limbaj, către MESAJ.
Pentru a înlesni calea către mesaj – așa cum l-am perceput eu, dar poezia este un text deschis, aceasta în particular este mai deschisă decât altele și am să mă refer mai jos la asta – remarc două simboluri: Valentine's Day și iepurașul, cu dublele lor trimiteri (mă rog, or fi mai multe, dar pe mine fiecare simbol m-a trimis în două sensuri):
- Ziua Sfântului Valentin este ziua îndrăgostiților dar este ȘI ziua în care femeile pot cere pe cineva de bărbat, în care acestea pot face declarații de dragoste, este (era) o zi a libertății erotice a femeii.
- Iepurașul… hm… simbolul fertilității, implicit al potenței, totodată însă… "iepurașul drăgălaș" cât de firav și de fricos este… Ce să zic… laș, ca unii bărbați "trecuți" sau nu (pe listă sau nu) :))
Desigur, am remarcat și "șlițul amintirilor": așa cum coapsele pot avea o biografie, la fel șlițul poate avea amintiri, nu-i așa? ;) În orice caz, observ că nu e vorba nici de pubis – ci de coapse – , nici de penis – ci de șliț –, așadar de ceea ce este înainte ori DINCOLO de carnal, de organe și / sau de contactul (eventual) dintre ele. O miză la mână ;)
Mai departe… am lăsat ce e mai important la urmă, îmi pare rău că mă întind atât, dar n-am ce-i face, am multe de spus pe marginea acestui poem, nu am dezvoltat inițial pen' că am fost ocupată, acum mă mai suporți un pic, n-ai încotro :-P
"Cea mai iubită dintre pământence" este o trimitere directă către "Cel mai iubit dintre pământeni", filosoful în căutarea dragostei (un alter ego al tău, evident), căci "unde dragoste nu e, nimic nu e" (motto-ul tău și una dintre mize) și n-a zis-o doar Preda, ci a spus-o de mult Sf. Pavel într-o Epistolă către Corinteni… Că veni vorba de sfinți, remarc și pe Sf. Antonie cel Mare, din subtitlu, cu ispitele lui care au inspirat atâția artiști, ispite printre care era și cea a desfrâului, ispită la care sunt supuși cei doi protagoniști ai poemului tău. Hm… cred că văd ȘI aici una dintre mizele acestui text.
O alta o văd în DESCHIDEREA fantastică textului tău, rezultată dintr-un echivoc permis de regulile fără… reguli de punctuație ale poeziei moderne: punctuația îi schimbă sensul complet, eu am citit poezia cu semne de punctuație, astfel: " ne-am futut peste tot , DAR ÎN VIS , tu nu m-ai avut niciodată!" Răsturnare TOTALÃ de situație și de sens! ;)
Nu știu dacă textele îți curg de la sine din stilou ori din tastatură, ori dacă le prelucrezi îndelung, cert este că îți ies într-o manieră de invidiat…
Mirela, tu scrii ȘI pentru vulg, dar nu numai, poemele tale sunt ȘI "pour les connaisseurs", iar cum aceștia se pare că-s destul de puțini (ori te vizitează mai rar pe aici)… interpretările textelor tale rămân adeseori la suprafață: texte picante, pe alocuri vulgare, hi-hi, ha-ha, unora le place limbajul comun, care ajunge mai repede la oamenii obișnuiți, alții – pudibonzii – te critică pentru el, PUȚINI sunt însă cei care trec DINCOLO de acest limbaj, către MESAJ.
Pentru a înlesni calea către mesaj – așa cum l-am perceput eu, dar poezia este un text deschis, aceasta în particular este mai deschisă decât altele și am să mă refer mai jos la asta – remarc două simboluri: Valentine's Day și iepurașul, cu dublele lor trimiteri (mă rog, or fi mai multe, dar pe mine fiecare simbol m-a trimis în două sensuri):
- Ziua Sfântului Valentin este ziua îndrăgostiților dar este ȘI ziua în care femeile pot cere pe cineva de bărbat, în care acestea pot face declarații de dragoste, este (era) o zi a libertății erotice a femeii.
- Iepurașul… hm… simbolul fertilității, implicit al potenței, totodată însă… "iepurașul drăgălaș" cât de firav și de fricos este… Ce să zic… laș, ca unii bărbați "trecuți" sau nu (pe listă sau nu) :))
Desigur, am remarcat și "șlițul amintirilor": așa cum coapsele pot avea o biografie, la fel șlițul poate avea amintiri, nu-i așa? ;) În orice caz, observ că nu e vorba nici de pubis – ci de coapse – , nici de penis – ci de șliț –, așadar de ceea ce este înainte ori DINCOLO de carnal, de organe și / sau de contactul (eventual) dintre ele. O miză la mână ;)
Mai departe… am lăsat ce e mai important la urmă, îmi pare rău că mă întind atât, dar n-am ce-i face, am multe de spus pe marginea acestui poem, nu am dezvoltat inițial pen' că am fost ocupată, acum mă mai suporți un pic, n-ai încotro :-P
"Cea mai iubită dintre pământence" este o trimitere directă către "Cel mai iubit dintre pământeni", filosoful în căutarea dragostei (un alter ego al tău, evident), căci "unde dragoste nu e, nimic nu e" (motto-ul tău și una dintre mize) și n-a zis-o doar Preda, ci a spus-o de mult Sf. Pavel într-o Epistolă către Corinteni… Că veni vorba de sfinți, remarc și pe Sf. Antonie cel Mare, din subtitlu, cu ispitele lui care au inspirat atâția artiști, ispite printre care era și cea a desfrâului, ispită la care sunt supuși cei doi protagoniști ai poemului tău. Hm… cred că văd ȘI aici una dintre mizele acestui text.
O alta o văd în DESCHIDEREA fantastică textului tău, rezultată dintr-un echivoc permis de regulile fără… reguli de punctuație ale poeziei moderne: punctuația îi schimbă sensul complet, eu am citit poezia cu semne de punctuație, astfel: " ne-am futut peste tot , DAR ÎN VIS , tu nu m-ai avut niciodată!" Răsturnare TOTALÃ de situație și de sens! ;)
Nu știu dacă textele îți curg de la sine din stilou ori din tastatură, ori dacă le prelucrezi îndelung, cert este că îți ies într-o manieră de invidiat…
0
LAde ce cred eu ca nu asa se face arta
1. exprimarea e defectuoasa "cu urechile mai mari decît gura",e saracacioasa "o listă neagră mai neagră" plus "o vara fierbinte masi fierbinte" care indica lipsa de imaginatie;
2. lipsa unui mesaj, a unei comunicari, a unui ceva de spus al autorului catre cititor. de fapt acest lucru exista, dar mi-e greu sa primesc un astfel de mesaj: "voi fi doar o lolită pe care ti-e ușor s-o-mblânzești ghinion ne-am futut peste tot dar în vis tu nu m-ai avut niciodată"- probabil unele fete s-ar putea regasi aici, desi e o chestie f subtire, ieftina, cu o morala mai grosiera - dar daca tot exista tendinta asta de a recunoaste, iata ca avem de a face cu o victimizare, cu un patetism oarecum favorabil, care intr-un fel mie imi suna mai degraba a minciuna decat a adevar, a prefacatorie in lc d autenticitate - a pseudovaloare - adica in loc sa avem de a face cu repere ale adevarului suntem in sfera nonvalorii si a efemerului, a trairilor ieftine si de scurta durata. nu zic ca acest aspect nu poate fi insa exploatat in poezie, dar probabil trebuie abordat altfel, mai adanc atat emotional, cat si estetic.
3. nu ma deranjeaza aerul confesional, de obicei asta inseamna o apropiere voita din partea autoruilui, o imprietenire a autorului cu cititorul tocmai pentru a permite o discutie, o comunicare mai lejera, mai intima. tocmai de aceea mi se pare foarte futila comunicarea, egoista si perversa, pentru ca in loc sa aflu ceva cu adevarat maret, autorul imi spune cum i-a tras-o cineva care nici macar nu i-a tras-o, desi parca mai are vreo importanta, pana la urma aici ar putea aparea si parerea lui care sa sustina contrariul, dar deja suntem prea aproape de un subiect de cancan sau click sau pe aproape. in concluzie poemul e mai degraba o teapa, un timp pierdut in care asteptarile mele poetice sunt inselate printr-un truc poetic. mai demult, mi se parea ca exista o valoare si in aceste incercari dar cu timpul m-am inselat. tot am incercat sa imi aduc aminte ceva, sa gasesc ceva in mine care sa se asemene cu valoarea si care sa fie demn de retinut atat referitor la poemul de aici, dar mai ales la atatea altele scrise de autor pe acelasi calapod si cu aceleasi mize ieftine.
sper sa nu mi se ia in nume de rau, dar mie imi place poezia, de aceea uneori consider ca e normal sa intervin si sa ma exprim in numele parerilor mele despre cum nu trebuie sa fie poezia.
multumesc de intelegere.
1. exprimarea e defectuoasa "cu urechile mai mari decît gura",e saracacioasa "o listă neagră mai neagră" plus "o vara fierbinte masi fierbinte" care indica lipsa de imaginatie;
2. lipsa unui mesaj, a unei comunicari, a unui ceva de spus al autorului catre cititor. de fapt acest lucru exista, dar mi-e greu sa primesc un astfel de mesaj: "voi fi doar o lolită pe care ti-e ușor s-o-mblânzești ghinion ne-am futut peste tot dar în vis tu nu m-ai avut niciodată"- probabil unele fete s-ar putea regasi aici, desi e o chestie f subtire, ieftina, cu o morala mai grosiera - dar daca tot exista tendinta asta de a recunoaste, iata ca avem de a face cu o victimizare, cu un patetism oarecum favorabil, care intr-un fel mie imi suna mai degraba a minciuna decat a adevar, a prefacatorie in lc d autenticitate - a pseudovaloare - adica in loc sa avem de a face cu repere ale adevarului suntem in sfera nonvalorii si a efemerului, a trairilor ieftine si de scurta durata. nu zic ca acest aspect nu poate fi insa exploatat in poezie, dar probabil trebuie abordat altfel, mai adanc atat emotional, cat si estetic.
3. nu ma deranjeaza aerul confesional, de obicei asta inseamna o apropiere voita din partea autoruilui, o imprietenire a autorului cu cititorul tocmai pentru a permite o discutie, o comunicare mai lejera, mai intima. tocmai de aceea mi se pare foarte futila comunicarea, egoista si perversa, pentru ca in loc sa aflu ceva cu adevarat maret, autorul imi spune cum i-a tras-o cineva care nici macar nu i-a tras-o, desi parca mai are vreo importanta, pana la urma aici ar putea aparea si parerea lui care sa sustina contrariul, dar deja suntem prea aproape de un subiect de cancan sau click sau pe aproape. in concluzie poemul e mai degraba o teapa, un timp pierdut in care asteptarile mele poetice sunt inselate printr-un truc poetic. mai demult, mi se parea ca exista o valoare si in aceste incercari dar cu timpul m-am inselat. tot am incercat sa imi aduc aminte ceva, sa gasesc ceva in mine care sa se asemene cu valoarea si care sa fie demn de retinut atat referitor la poemul de aici, dar mai ales la atatea altele scrise de autor pe acelasi calapod si cu aceleasi mize ieftine.
sper sa nu mi se ia in nume de rau, dar mie imi place poezia, de aceea uneori consider ca e normal sa intervin si sa ma exprim in numele parerilor mele despre cum nu trebuie sa fie poezia.
multumesc de intelegere.
0
AMhai să vedem ceva argumente "raționale" deși nu pot decât bănui la ce te referi. sintagma "piatră poetico-literară" îmi e la fel de obscură ca și subtila acuzație că aș avea ceva personal cu autorul. pe care autor nici nu-l cunosc cât să am siguranța că-i femeie sau bărbat.
altfel, te asigur și eu că orice act de lectură e un demers subiectiv.
revenind,
spui că bărbatul era un ... "iepuraș decupat dintr-un ziar de scandal". e drept că nu citesc reviste de factura asta și corect că nu știu despre iepurași-umani decât că-s simbolul "play boy". prin extindere, sunt sinonimi cu sexualitatea, ușurătatea, superficialitatea. mai mult, fiidcă iepurașii ăștia sunt femei, comparația nu-și atinge ținta. nici ironică nu poate fi, de vreme ce ocolește destinatarul. descrierea fizică ulterioară e, în consecință, inutilă , iar leonard a remarcat corect: "urechile mai mari decît gura" sugerează ceva proporții prestabilite antropologic, între gură și urechi. neinspirată caracterizare.
"mai mult sau mai puțin literare" e o ambiguitate gratuită pentru "neguri". puteau fi mai mult sau mai puțin orice, acele neguri. deci e vorba de o speculație nesănătoasă într-un discurs atât de concentrat.
mai mult! timiditatea femeii e repede dizolvată de faptul că-și trece bărbații pe listă.
"listă neagră ca noaptea" și "vară fierbinte, mai fierbinte..." sunt banalități pe care nu ai reușit să le transformi într-un discurs picant.
și, pentru că nu era destul, ai mai categorist un anotimp cu atributul "aproape frigid". pe de o parte frigid e frigid și gata, nu știu să existe grade de frigiditate. pe de alta, nu ai reușit să dai iernii dimensiunea unui spațiu personal. așa cum e scrisă fraza, iarna e un simplu anotimp, hodoronc tronc cu atribute umane.
dacă nu ai avut curajul să te duci la el acasă, însemna că invitația te tenta, deci n-aveai cum să minți că îl vrei. ori te contrazici involuntar, ori dai senzația că personajul e complet idiot și crede că e invitat să-i vadă aluia colecția de timbre.
mai departe, confunzi lolita cu îmblânzirea scorpiei ("voi fi doar o lolită pe care ti-e ușor s-o-mblânzești") - inocența, vulnerabilitatea și tinerețea nu au niciun motiv să fie ... îmblânzite. termenul e în întregime nepotrivit.
am mai zis-o și țin să o repet și cu această ocazie. nimeni nu interzice să supralicitezi valorile unui simbol. dar asta presupune o operație la nivel de sens care trebuie să se petreacă și la nivelul frazei, nu doar în mintea autorului. una e să spui ceva și alta e să crezi că ai spus-o.
mai departe!
"ne-am futut" îmi arată că personajul nu e deloc timid. fraza asta, asociată pretinsei timidități și mai ales tonului agresiv dominant al vocii personajului narativ face ca totul să sune vulgar.
ultima parte subliniază o dată în plus indecența. ea e dată de exploatarea grosolanei replici "m-ai futut, dar nu m-ai avut", specifică unei anume tipologii feminine.
știu, aluziile sexuale trebuiau să fie prextext pentru un mesaj subtil, fututul ăla nu s-a vrut aluzie la sex.
dar n-a ieșit. ba a ieșit pe dos și, așa cum am spus mai sus, nerafinat.
altfel, te asigur și eu că orice act de lectură e un demers subiectiv.
revenind,
spui că bărbatul era un ... "iepuraș decupat dintr-un ziar de scandal". e drept că nu citesc reviste de factura asta și corect că nu știu despre iepurași-umani decât că-s simbolul "play boy". prin extindere, sunt sinonimi cu sexualitatea, ușurătatea, superficialitatea. mai mult, fiidcă iepurașii ăștia sunt femei, comparația nu-și atinge ținta. nici ironică nu poate fi, de vreme ce ocolește destinatarul. descrierea fizică ulterioară e, în consecință, inutilă , iar leonard a remarcat corect: "urechile mai mari decît gura" sugerează ceva proporții prestabilite antropologic, între gură și urechi. neinspirată caracterizare.
"mai mult sau mai puțin literare" e o ambiguitate gratuită pentru "neguri". puteau fi mai mult sau mai puțin orice, acele neguri. deci e vorba de o speculație nesănătoasă într-un discurs atât de concentrat.
mai mult! timiditatea femeii e repede dizolvată de faptul că-și trece bărbații pe listă.
"listă neagră ca noaptea" și "vară fierbinte, mai fierbinte..." sunt banalități pe care nu ai reușit să le transformi într-un discurs picant.
și, pentru că nu era destul, ai mai categorist un anotimp cu atributul "aproape frigid". pe de o parte frigid e frigid și gata, nu știu să existe grade de frigiditate. pe de alta, nu ai reușit să dai iernii dimensiunea unui spațiu personal. așa cum e scrisă fraza, iarna e un simplu anotimp, hodoronc tronc cu atribute umane.
dacă nu ai avut curajul să te duci la el acasă, însemna că invitația te tenta, deci n-aveai cum să minți că îl vrei. ori te contrazici involuntar, ori dai senzația că personajul e complet idiot și crede că e invitat să-i vadă aluia colecția de timbre.
mai departe, confunzi lolita cu îmblânzirea scorpiei ("voi fi doar o lolită pe care ti-e ușor s-o-mblânzești") - inocența, vulnerabilitatea și tinerețea nu au niciun motiv să fie ... îmblânzite. termenul e în întregime nepotrivit.
am mai zis-o și țin să o repet și cu această ocazie. nimeni nu interzice să supralicitezi valorile unui simbol. dar asta presupune o operație la nivel de sens care trebuie să se petreacă și la nivelul frazei, nu doar în mintea autorului. una e să spui ceva și alta e să crezi că ai spus-o.
mai departe!
"ne-am futut" îmi arată că personajul nu e deloc timid. fraza asta, asociată pretinsei timidități și mai ales tonului agresiv dominant al vocii personajului narativ face ca totul să sune vulgar.
ultima parte subliniază o dată în plus indecența. ea e dată de exploatarea grosolanei replici "m-ai futut, dar nu m-ai avut", specifică unei anume tipologii feminine.
știu, aluziile sexuale trebuiau să fie prextext pentru un mesaj subtil, fututul ăla nu s-a vrut aluzie la sex.
dar n-a ieșit. ba a ieșit pe dos și, așa cum am spus mai sus, nerafinat.
0
CADragă Leonard, dragă Alina,
Eu cred că ați ajuns la acest text mânați de:
1. Pofta de puțină vulgaritate și / sau o doză de curiozitate (ambele omenești, firește)
ȘI/SAU
2. (Reaua) intenție / voință de a face praf textul și / sau autoarea (și asta ține tot de domeniul omenescului, desigur)
Din punctul meu de vedere, critica voastră, lamentațiile / reproșurile privind vulgaritatea, indecența, estetica, morala, rafinamentul ori (non)valoarea acestui text sunt în mare măsură neavenite, neconcludente și irelevante, pentru că:
- în mod evident, nu sunteți niște pudibonzi (adică ceea ce lăsați să transpară din discursul vostru), altfel nu ați fi trecut de avertismentul prealabil (eu cunosc cel puțin 3 persoane cu adevărat pudibonde, care nu ar fi trecut de acesta); prin urmare discursul vostru devine astfel într-o (mare) măsură fariseic;
- nu ați ajuns la acest text nici în calitate de amatori / cititori nonconformiști de poezie nonconformistă – altminteri nu ați fi "mușcat" chiar din acea parte a textului care v-a adus aici.
Cred că ați ajuns la acest text încărcați de prejudecăți și pregătiți de înfipt colții, ca niște vajnici apărători ai moralei, pudorii, valorii etc.
Cum mi-am asumat rolul de "avocată a diavoliței ", vin din nou în apărarea textului și îmi continuu pledoaria:
A. În ceea ce privește FORMA și "exprimarea sărăcăcioasă":
- Arabii au o vorbă: "Omul are două urechi și o gură" (amănunte fizice evidente, nu-i așa? Defectuoasă exprimare!), dar dincolo de această formulare simplistă este un mesaj: Dumnezeu l-a făcut pe om cu menirea de a asculta de două ori înainte să vorbească o dată. Comparația "urechile mai mari decât gura" putea cuprinde și alte elemente, nu numai gura, ci mai toate părțile corpului iepurelui, accentul este pe urechile mari, DISPROPORȚIONATE, chiar diforme ale iepurelui, cu tot ce decurge din asta (m-aș putea întinde în analiză până mâine doar pe subiectul ăsta: percepția fină a oricărei vibrații sonore, alerta continuă a iepurelui, grotescul fizicului și chiar al sorții sale, comparația extinsă cu personalul masculin etc. etc.)
- Există tropi și tropi, printre care unul des folosit este repetiția, cu rol de accentuare, uneori de laitmotiv – cam cum e verdele tău, Leonard, într-una dintre poeziile tale, diferența este că da, comparația Mirelei "noapte neagră, mai neagră ca noaptea…" etc. este mai facilă, totodată însă și mai ACCESIBILÃ și, de aceea, probabil mai gustată de un amator de poezie.
Vis-à-vis de acest ultim aspect, are Ienăchiță Văcărescu o poezie, "Într-o grădină", la care am să mă raportez. CRITICUL din mine îmi spune că rima e facilă, prea accesibilă, aproape puerilă, LINGVISTUL din mine are urechea zgâriată de cacofonia din ultimele două versuri, POETUL din mine apreciază mesajul simplu și melodia versurilor, iar OMUL DE RÂND din mine citează din când în când, în diverse situații de viață: "S-o las mi-e frică / că vine altul și mi-o ridică" :-P
Despre celelalte aspecte (eu-l liric, atributele omenești ale lucrurilor, atât de frecvente în poezie și nu numai, sensul "negurilor", ori Lolita, care, zic eu – pentru cine știe – că ar fi trebuit îmblânzită la un moment dat) nu mai zic nimic… menirea lor este evidentă…
B. Am să închei cu câteva referiri la FONDUL poeziei, cu scuze pentru intervenția prea lungă…
Despre mize (mesaj/e) am scris mai sus. Nu mai revin. Subliniez însă că personajele, situația concretă de viață, nu sunt relevante în sine, ci sunt semnificative în măsura în care provoacă (sau nu) o stare aparte. Disecarea (sfârtecarea) și interpretările voastre, dragii mei, sunt inutile: poezia mizează, printre altele, pe jocul dintre vis și realitate. Insist asupra limbajului echivoc (de fapt… plurivoc) – acolo unde unul vede găuri fiziologice, altul vede camere de hotel și lifturi, acolo unde cineva vede realitate, altcineva vede un vis…
După cum am ales eu să-mi pun punctuația pe text, totul rămâne la starea de ipoteză, de vis, de ispită și atât. Întreg textul îl văd ca pe o amară jeluire a omului modern în fața ispitelor (mai mult sau mai puțin moderne, duse ori nu la capăt)
Mirela, așa cum am spus mai sus, ai un stil (de) invidiat…
Eu cred că ați ajuns la acest text mânați de:
1. Pofta de puțină vulgaritate și / sau o doză de curiozitate (ambele omenești, firește)
ȘI/SAU
2. (Reaua) intenție / voință de a face praf textul și / sau autoarea (și asta ține tot de domeniul omenescului, desigur)
Din punctul meu de vedere, critica voastră, lamentațiile / reproșurile privind vulgaritatea, indecența, estetica, morala, rafinamentul ori (non)valoarea acestui text sunt în mare măsură neavenite, neconcludente și irelevante, pentru că:
- în mod evident, nu sunteți niște pudibonzi (adică ceea ce lăsați să transpară din discursul vostru), altfel nu ați fi trecut de avertismentul prealabil (eu cunosc cel puțin 3 persoane cu adevărat pudibonde, care nu ar fi trecut de acesta); prin urmare discursul vostru devine astfel într-o (mare) măsură fariseic;
- nu ați ajuns la acest text nici în calitate de amatori / cititori nonconformiști de poezie nonconformistă – altminteri nu ați fi "mușcat" chiar din acea parte a textului care v-a adus aici.
Cred că ați ajuns la acest text încărcați de prejudecăți și pregătiți de înfipt colții, ca niște vajnici apărători ai moralei, pudorii, valorii etc.
Cum mi-am asumat rolul de "avocată a diavoliței ", vin din nou în apărarea textului și îmi continuu pledoaria:
A. În ceea ce privește FORMA și "exprimarea sărăcăcioasă":
- Arabii au o vorbă: "Omul are două urechi și o gură" (amănunte fizice evidente, nu-i așa? Defectuoasă exprimare!), dar dincolo de această formulare simplistă este un mesaj: Dumnezeu l-a făcut pe om cu menirea de a asculta de două ori înainte să vorbească o dată. Comparația "urechile mai mari decât gura" putea cuprinde și alte elemente, nu numai gura, ci mai toate părțile corpului iepurelui, accentul este pe urechile mari, DISPROPORȚIONATE, chiar diforme ale iepurelui, cu tot ce decurge din asta (m-aș putea întinde în analiză până mâine doar pe subiectul ăsta: percepția fină a oricărei vibrații sonore, alerta continuă a iepurelui, grotescul fizicului și chiar al sorții sale, comparația extinsă cu personalul masculin etc. etc.)
- Există tropi și tropi, printre care unul des folosit este repetiția, cu rol de accentuare, uneori de laitmotiv – cam cum e verdele tău, Leonard, într-una dintre poeziile tale, diferența este că da, comparația Mirelei "noapte neagră, mai neagră ca noaptea…" etc. este mai facilă, totodată însă și mai ACCESIBILÃ și, de aceea, probabil mai gustată de un amator de poezie.
Vis-à-vis de acest ultim aspect, are Ienăchiță Văcărescu o poezie, "Într-o grădină", la care am să mă raportez. CRITICUL din mine îmi spune că rima e facilă, prea accesibilă, aproape puerilă, LINGVISTUL din mine are urechea zgâriată de cacofonia din ultimele două versuri, POETUL din mine apreciază mesajul simplu și melodia versurilor, iar OMUL DE RÂND din mine citează din când în când, în diverse situații de viață: "S-o las mi-e frică / că vine altul și mi-o ridică" :-P
Despre celelalte aspecte (eu-l liric, atributele omenești ale lucrurilor, atât de frecvente în poezie și nu numai, sensul "negurilor", ori Lolita, care, zic eu – pentru cine știe – că ar fi trebuit îmblânzită la un moment dat) nu mai zic nimic… menirea lor este evidentă…
B. Am să închei cu câteva referiri la FONDUL poeziei, cu scuze pentru intervenția prea lungă…
Despre mize (mesaj/e) am scris mai sus. Nu mai revin. Subliniez însă că personajele, situația concretă de viață, nu sunt relevante în sine, ci sunt semnificative în măsura în care provoacă (sau nu) o stare aparte. Disecarea (sfârtecarea) și interpretările voastre, dragii mei, sunt inutile: poezia mizează, printre altele, pe jocul dintre vis și realitate. Insist asupra limbajului echivoc (de fapt… plurivoc) – acolo unde unul vede găuri fiziologice, altul vede camere de hotel și lifturi, acolo unde cineva vede realitate, altcineva vede un vis…
După cum am ales eu să-mi pun punctuația pe text, totul rămâne la starea de ipoteză, de vis, de ispită și atât. Întreg textul îl văd ca pe o amară jeluire a omului modern în fața ispitelor (mai mult sau mai puțin moderne, duse ori nu la capăt)
Mirela, așa cum am spus mai sus, ai un stil (de) invidiat…
0
MLcristina, multumesc din suflet pt stea, ea va sta doar acolo (in sufletul meu) si stiu ca a fost un gest "sincer" din partea ta, poate ca prietenii stiu dc fac aceasta precizare:)!
Leo si Alina, va doresc un an nou excelent in care sa va impacati cu voi insiva, dar si cu cei din jur, fie ei virtuali sau reali si sa incercati sa vedeti si partea plina a paharului, fie el poetic sau prozaic, ma rog.
Mi-am propus a nu intra in mai multe detalii prin acest com, deoarece a facut-o Cristina inaintea mea, insa va asigur ca in textele ce vor urma veti gasi toate lamuririle suplimentare:))
p.s. si scz ca raspund asa tarziu, dar de o saptamana ma chinuie o viroza cumplita incat nu mai am timp de nik altceva:P
La multi ani!
Euridice
Leo si Alina, va doresc un an nou excelent in care sa va impacati cu voi insiva, dar si cu cei din jur, fie ei virtuali sau reali si sa incercati sa vedeti si partea plina a paharului, fie el poetic sau prozaic, ma rog.
Mi-am propus a nu intra in mai multe detalii prin acest com, deoarece a facut-o Cristina inaintea mea, insa va asigur ca in textele ce vor urma veti gasi toate lamuririle suplimentare:))
p.s. si scz ca raspund asa tarziu, dar de o saptamana ma chinuie o viroza cumplita incat nu mai am timp de nik altceva:P
La multi ani!
Euridice
0
MPtextul place mult!!! prin ce??? prin felul foarte autosuficient feminin!!! de ce un eu masculin își poate pune sexualitatea în pagini, iar unul feminin s-ar ascunde pudic în spatele eufemismelor... militez pentru un limbaj feminin neprefăcut, o debarasare de medieval... un text bun, căci pune accente pe EA, o ea adevărată ca autoreceptare... restul nu contează, restul sunt accesorii!!!
0