Desperechere

Si nici o parere.Mi se pare o poezie mai putin reusita.Mie nu-mi transmite mie ceva deosebit.Cum poti sa-ti scrii poeziile si nici nu-ti pasa?

E vorba de desperechere. Cea care scrie este mana - rupta de constiinta morala, rupta de orizont, de vizual, de ochi, de restul corpului, de restul gandurilor.

Am observat si eu lipsa de comentarii la aceasta poezie. Dar personal o consider una dintre cele mai importante ale mele.

Mie mi se pare ca aceasta poezie ma defineste.

Nu prin atitudine, nu prin aceasta instrainare si rupere (nu in doua, ci in n bucati a fiintei mele), ci prin sugestia mai profunda a multiplelor instante care privesc poezia.

Intr-adevar, orice poezie nu este O poezie, ci suma (imperfecta, intotdeauna imperfecta) a tuturor poeziilor posibile.

In acelasi timp, e si o aluzie la faptul ca o poezie nu trebuie judecata strict la nivelul cuvintelor, al epitetelor si metaforelor, ori la acela al constructiilor savante, ci in primul rand la nivelul ideii, al gandului generator.

Ingaduiti-mi o derogare de la logica: Cea care vorbeste in poezia mea este mana. Ce e pentru ea poezia pe care o scrie, in lipsa unui centru si a unei viziuni?

Mie imi da de gandit poezia asta.

Pe curand.

Ce este poezia in lipsa unui centru sau a unei viziuni? Nu stiu, poate o insiruire de metafore, care n-ar avea nici o valoare, ele insele. Am intilnit si astfel de cazuri printre poeziile de pe site. Chiar imi aduc aminte de o „ coada de balena” intr-una din poeziile lui Aleksandar , care mie nu mi-a transmis nimic poetic, decat cel mult impresia ca suna a gol. Atunci cand vrei sa scrii o poezie inseamna ca ai ceva de spus , deci o idee exista. Nu poate exista decat o insiruire de cuvinte in care vrei sa imbraci „nimicul”. Dar nu orice idee exprimata = poezie. Conteaza la fel de mult si modul de exprimare al ideii. Cred ca poezia este un intreg, mesaj plus forma. Daca ai reusit sa spui ceea ce ai vrut , daca ai reusit sa gasesti cuvintele care sa spuna ceea ce ai vrut si totul formeaza un intreg, poti fi fericit. Dar de cate ori reusim asta? Ai spus ca nu crezi in perfectiune, dar nu tindem toti catre ea, si uneori si reusim aproape sa o atingem? Imi dau acum seama cat de imperfect este comentariul meu anterior la aceasta poezie. Nu ma reprezinta; decat in masura in care imi apartine.
Poezia este „suma tuturor poeziilor posibile”? Dar ce-i matematică? Am ajuns iar la legatura dintre matematica si poezie. Dar nici de data asta nu m-ai convins! (ca ar exista o legatura.)
Oare nu e inutila o poezie care este doar a ta, pe care nu o citeste nimeni,? Ai spus ca tu scrii poezia ta. Dar nu exista riscul ca ea sa ramana doar poezia ta ? fara sa ajunga la celalalt, asa cum ai gandit-o tu, sau sa nu ajunga deloc? Eu n-am vazut-o atunci cand am citit poezia. Cred ca puteai fi mult mai aproape de perfectiune , in care tu nu crezi. Dar nu cautam tot timpul perfectiunea? Nu ii credem uneori pe ceilalti capabili de a o atinge? Eu vream o poezie perfecta!