caz de catharsis

nu-mi mai pasă dacă iarna s-ar prăbuși în spatele meu nu m-aș întoarce să-i privesc ultimele clipe de viață pentru că mila mea i-ar da putere să continue cerul ăsta își poartă razele de soare ca pe niște măști tot frigul pleacă din oameni oamenii au ajuns să cerșească pământ cerului /lașitatea/ da am să vorbesc despre lașitate o văd uneori blur în depărtare și orizontul mai are imperfecțiuni lașitatea poartă un parpalac de piele pare un interlop ajuns la maturitatea artistică mereu ghiftuită se hrănește cu vise și le alege ca pe mere cele mai mari cele mai coapte o poți recunoaște după slana abdominală și după curvele care îi fac un oral cu o mână ținând burta și cu alta sexul vă dați seama ce orgie a fost în amfiteatru la examen când am fost acuzat pe nedrept și am rugat vinovații să se ridice în picioare fără a le specifica numele? mamă mamă parcă îi lovise pana de curent parcă aveau disfuncții erectile la limbă și erau oameni bine din valul ăla puternic care spune că statul român le ia din fericire eu aș spune că doar statul degeaba un stat din care mulți făceau parte atunci am țipat dați dispăruți femeie și bărbat la exterior urmași din Gerula lui Decebal pe interior un intelect între aproximativ și probabil deci ei există ofer recompensă morală /moartea/ vorbesc de moarte cum vorbește un copil de păpușa lui preferată /întunericul/ pe dinăuntru caz de forță majoră câteva lămpi difuze discută intervenția soarelui în viața mea Doamnelor eu am domesticit întunericul /mâna/ mâna mea e amputată demult și dată hrană caldă la străini să nu o apuci ceea ce vezi e doar un braț surogat pe care creierul îl comandă să nu te mai atingă ar fi trebuit să știi că oamenii nu sunt pelerine de ploaie /inima/ 8 mile 8 mile marine 8 mile deșertice cui îi pasă câte atmosfere mai suportă câtă depresurizare i-a fost necesară de fiecare dată să revină abandonează sângele într-o pădure bântuită apoi mergi mai departe și inima îți va renaște /femeile/ o cafea băută dimineața pe stomacul gol îți va da un boost trei cafele te vor agita și te vor pune în pericol /iubirea/ nu stă în piept ca într-un muzeu oricât de bună va fi o imitație oricâți experți va păcăli originalul e original oriunde l-ai pierde în lume pânza nu-și uită niciodată culorile/ /Dumnezeu/ Dumnezeu e în tot totul se întâmplă cu un scop un copil a murit sfâșiat de câini un copil a murit înghețat cu gerul din părinți licărind în ochi un copil a murit înainte de a se naște chiuretat de vreun ginecolog aflat la datorie Dumnezeu e în tot Doamne încăpățânarea asta lupta asta cu tine sper să mi te facă un prieten adevărat între mine și Tine e o închisoare un lagăr de concentrare Doamne hai să îl dărâmăm împreună /omul ca un călăreț/ sunt înnebunit după cactuși îi las să se alinte pe lângă inima mea ca niște motani iubitori îmi plac doar nopțile mai reci ca mine pentru că doar așa mai pot simți ceva cum să ocolești mirosul orașului ăsta putrezit porțiuni de uscat gata să sară în aer cred că ne place să simțim căldura aia explozivă între brațe căldura aia care sfărâmă lumi suflete cum să ne mai adaptăm în ce să ne mai înfigem rădăcinile apropierea trebui să fie ca un segment nu o semidrepta să bată spre un nimic infinit picioarele vor obosi și îți vor cade nu vei găsi piese de schimb totul se reduce la o mulțime vidă căreia încerci să îi imprimi o forță de rotație