Fimbulwinter

(în sufletul meu demonii sunt împietriți așteptându-mă doar să le arunc o privire în ochi pentru a reveni la viață) nu mersul prin întuneric nu e ca mersul pe bicicletă nu te obișnuiești niciodată, nici măcar atunci când îți devine prieten, hrană sau adăpost, întotdeauna ai să-l uiți pentru că nu e niciodată la fel între noi multe diferențe eu am murit aici azi pe când tu ai trăit doar să povestești mai departe eu am înviat aici azi doar că să ajung a înțelege itinerariul următoarei morți spune-mi de ce atunci când privești lumina te dor ochii și riști să orbești pentru ca apoi să te cufunzi într-un întuneric etern, orice ai alege întuneric sau lumină tot în același loc ai să ajungi, acolo unde nici măcar bătăile de inimă nu se mai propagă de la om la om oricum ar fi întunericul este în fiecare loc în care există lumină pe când lumina nu există acolo unde este întuneric să știi că negrul și întunericul sunt două existențe total diferite așa cum singurătatea are mai multe forme cea mai roditoare fiind cea absolută punctele negre din inima mea sunt niște spații moarte unde chiar și întunericul a încetat să existe totuși îți spun se poate iubi chiar și prin atâtea frici