pauza

nu am mai scris de când apele s-au unit în noi de când au înghețat obosind să mai curgă contratimp inima ta bate doar o dată la două ere glaciare în rest e ca un iceberg, ca o poezie condamnată la somn criogenic și încerc să o topesc în speranță de apă dulce pare infintă pauza asta în care viața mă așteaptă, așteptându-te ( pâna atunci am să înghit toate incendiile ca pe niște cuburi de gheață marunțite din tine de timp )