Să-ți scriu iar despre mare și nisip ?
Să-ți mai spun despre vise,
Despre mersul necumpătat
Al creionului pe buza zorilor ?
Marea miroase și acum a porumb fiert,
Nisipul are alte urme de pas
Despre mine nimic nu ar mai fi de spus,
Tu nu ma mai cunosti,
Eu nici ca ma mai stiu...
Mi-e indeajuns ca ninge-n acest
Februarie tarziu
Ca-ntr-un fatal poem
Cu franghii si sapun...
Si
Catedrala avea timpul ei
Iar noi apartineam catedralei.
Eram ecoul a doua lacrimi
Prelinse pe icoanele facatoare de minuni,
Ne despuiasem la intrare
De timpul de afara si
Aproape ca eram
O ora-n plus mai da-mi
Si-n ora aceasta
Tot ce-ai omis
De-a lungul unei ere
caci stii -
O ora mi-e indeajuns
Cu tot cu lacrimi si cuvinte.
Promit un trandafir galbui
sa-ti
Deodata, ploaia se oprise
Din rapaiala ei grozava
Pe acoperisuri
Si prin burlane.
Ca o posfata, au ramas
Trecatorii cu hainele
Siroind
Si aerul reavan.
Apoi am iesit noi
Din gangul unde
Din privirile tale n-au mai ramas decat
Niste cioburi care au cazut cu zgomot
Ploaie in crepuscul
Monicai Nicolau
Deasupra unei iubire despre care spunem
Ca mai exista doar
In
Priveste-ma, Fericire:
In mine curg rauri de munte
Si toate se strang sub pleoapa.
In palmele mele bat clopotele
Ultimilor mangaieri,
Sub unghiile mele s-a strans cerneala
Tuturor
Toamna, urât si mare agitata,
Vant,
Pescarusii albi sunt veseli,
Cant.
Un amic s-a sinucis,
Vai!
Restul, Doamne, dunt in viata.
Ia-i!
Ma doare capul si gatul,
Tac,
Intins in patul
Un moment, sa ma gandesc…
Da. De-acum, pe aici, e toamna.
Am fost azi pe Dunare - si ea
Mai trista si mai gri,
Involburata-n pacla si amurg.
Apoi am trecut pe la spital,
Murise carciumarul si
Ziceau că in noapte, la marginea lumii
Se-ntinde semeată o gură de pod,
Trist străjuind două maluri inalte,
Frânghie-adormită intre margini de nod.
Mai spuneau că e bine in curând ca să
Regăsitului N. Stănescu
Să-ti alerge un cal in ochi
De jur imprejur copită,
Să-ti crească sferic
Dintr-un os
\"Râsu` Plânsu`\"
\"Necuvinte\"
\"Respirări\" cu R, cu G,
Ca să vezi că s-a
Cădem peste visele altora
Cu zgomot de avioane,
Ne rupem propriile taine,
Le aruncăm frânturi
Deasupra locurilor publice
Ca pe cenusă,
Căutându-le apoi pe vreo insulă pustie.
Zâmbim
Se spune ca a venit si primavara..., sotzia unui prieten mi-a adus un buchet de ghiocei iar eu, cu ochii arshi, mi-am incalzit sufletul meu mic si orb in lumina caldurii lor... Apoi am iesit in parc
As vrea sa iubesc Marea
Dar ea ma iubeste pe mine,
As vrea sa iubesc Pamantul
Dar Pamantul e rece si umed.
As vrea sa iubesc Oamenii
Dar Oamenii sunt rai...
Asa ca am sa iubesc tot ce e mai
Ce-a fost acel sarut? O nebunie?
A fost simbolul existentei noastre
Sau doar mi s-a parut
O jucarie
Pierduta-n spatii muribunde
De-un copil simpatic si tacut?
Nu-mi amintesc cum
E pustiu,
Nimeni nu-i pe plaja
La ora asta tarzie... Si ploua cu tacere,
Se-aprind lumini in larg, verzi si rosii,
Si-apoi se mai aud sirene asa,
Din vreme in vreme.
Uneori ma mai linge marea
Si daca va fi sa ploua
Cu lacrimi de cerneala
Sau picaturi de roua
Peste biroul vechi
Din lemn de nuc,
De-ar fi o noapte alba
Si-un loc
In care sa nu ma duc,
De-ar fi sa fie intuneric
Si
In noaptea statica ce fuge-napoi
Trenul alearga nebun inainte,
Umbre fugare si gari si peroane
Raman inghetate in zapada fierbinte.
Si lumea, cu totul, ramane in urma,
Cu ea, o casa, un gand
Sa pleci
de fapt, sa mori
Si sa nu privesti peste umar
(Zic babele ca nu e bine... )
Sa-ti plangi din corp
Pana si ultima picatura
De apa
de fapt, sa orbesti
Sa ceri
Privesc secundele arzand
In crematoriul nebuniei
Si-aud curgand
Din cand in cand
O ploaie rece pe la geamuri.
Ma bate-un gand
La fel de trist
Si-as vrea sa plec,
Sa fug,
Sa nu exist.
Dar
Revolutie, sange, fum si eroi.
Nopti ploioase, cafea,
Trepidatii necontrolabile, suferinte
Si un singur martir.
Retete de apocalips,
O foaie, doua foi,
Nouasprezece ani
Si cateva poezii
Zodia mea e cea mai tampita zodie,
Eu m-am nascut cand frunzele mureau prin castani,
Nu-mi amintesc prea bine cine mi-au fost nasi dar
Stiu ca la botezul meu ploua-n intersectii cu bani.
Am sa te invat un joc in seara asta.
Tu vei inchide ochii, eu
Voi alege din dulap o valiza
Iar tu va trebui
Sa ghicesti ce culoare are.
Apoi voi inchide eu ochii
Si te voi lasa sa alegi
Cateva
